Fluturii se zbat mai puțin

am sărit peste perne, ne-am bătut cu ele
şi le-am călcat în picioare
iar părul meu în şuvite ude
avea miros de iasomie

mi s-a părut că timpul stă pe loc –
luni de zile a continuat să stea

soarele a apus de multe ori
peste hainele mele împrăştiate pe jos
acum el a luat forma buzelor mele
şi păstrează tăcerea

când sunt pe moarte, fluturii
se zbat mai puţin decât oamenii

Text: Alice Diana Boboc

Când ai nevoie de dragoste

când ai nevoie de dragoste nu ţi se dă dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti singur nu poţi să scapi de singurătate.
când eşti nefericit nu are sens să o spui.

când vrei să strângi în braţe nu ai pe cine.
când vrei să dai un telefon sunt toţi plecaţi.
când eşti la pământ cine se interesează de tine?
cui îi pasă? cui o să-i pese vreodată?

fii tu lângă mine, gândeşte-te la mine.
poartă-te tandru cu mine, nu mă chinui, nu mă face gelos,
nu mă părăsi, căci n-aş mai suporta încă o ruptură.
fii lângă mine, ţine cu mine.

înţelege-mă, iubeşte-mă, nu-mi trebuie partuze, nici conversaţie,
fii iubita mea permanentă.
hai să uităm regula jocului, să nu mai ştim că sexul e o junglă.
să ne ataşăm, să ajungem la echilibru.

dar nu sper nimic. nu primeşti dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie să iubeşti nu eşti iubit.
când eşti la pamânt nici o femeie nu te cunoaşte.

Text de Mircea Cărtărescu    foto: quasiote

Plutind ca visul de ușor

Legături stranii

Singur

femeia cu pântecul alb

ca o pâine înainte de a fi coaptă

își cabrează ca pe un armăsar negru

un sentiment inefabil

pustiul o așteaptă

eu prefer să mă îmbăt

cu vin de palmier

și să-mi arunc năvodul în marea moartă

chiar dacă n-am să-mi aduc la țărm

ura înecată

cu timpul am învățat

că fiecare apus

e o cale

spre cel mai pur zâmbet din univers

Text: George Floarea     Foto: quasiote

Și totuși…

Și pentru că am vorbit în ultimul post de ceva foarte trist,  voi ieși din acest tunel al istoriei cu ajutorul acestor imagini și sunete:

Ce am făcut cu vara mea (V) – Sighet

Nu puteam ca ajuns în Maramureș să nu vizitez și locul cel mai încărcat de umbrele rănilor veșnic nevindecate ale  inumanului, unul dintre multele locuri din țara asta unde s-a încercat împilarea pentru totdeauna a spiritului celor ce-au îmbrăcat cămașa rezistenței la o existență absurdă și impusă. În clădirea cu pereții îmbibați cu suferință a fostului penitenciar de la Sighet, devenit prin efortul deosebit al unor intelectuali ce merită tot respectul meu Memorialul Victimelor comunismului și al Rezistenței, mi-am reamintit de acest apogeu al suferinței colective, această rană pe sufletul poporului român. E un loc unde poți să simți durerea în aer, unde fiecare perete spune o poveste cutremurătoare, unde dacă închizi ochii vezi aripi.

Toate numele și chipurile din fotografii ale celor care au ales demnitatea în locul unor vieți de marionete, toți cei care au ales libertatea de gândire și au murit pentru ea trebuie să rămână veșnic în memoria noastră, noi vom fi mai puternici pentru că ei au ales să înfrunte avalanșa răului. Sunt chipuri ale multor oameni care înseamnă ceva pentru întreaga umanitate, oameni despre faptele cărora am citit și de la care am învățat ce este demnitatea.

Acest muzeu merită vizitat măcar o dată în viață de toți cei care vor să înțeleagă acest moment istoric sumbru care a avut nefastul rol de a încerca să desfigureze conștiința unei întregi nații. Sunt aici cuprinși mai toți cei care au fost victimele tăvălugului roșu cât și cei care au încercat să-i reziste. E un loc din care cei care înțeleg   amploarea suferinței strânsă între zidurile acestui muzeu, vor ieși ca dintr-un templu care le redă un nou sens al existenței.

Azi am scos din biblioteca personală câteva exemplare ale revistei-document „Memoria”, o revistă de mare ținută intelectuală și care a încercat la vremea ei să reconstituie pe hârtie toate aceste episoade triste ale încercării de a depersonaliza o nație. Voi continua pe acest blog o serie de postări care se amintească de cei care au suferit aceste nelegiuiri. Am vrut să scriu un poem despre această experiență la Sighet, dar poemele scrise între pereții reci ai închisorilor  comuniste spun mai bine despre tot ce a fost acolo. Voi posta și o parte dintre aceste poeme.

Voi încheia cu un gând al Anei Blandiana care  a avut un rol foarte important la constituirea acestui muzeu:

Atunci când justiția nu reușeste să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiție.

text și foto: quasiote

Poemele dintre amintiri

Începând  de astăzi voi posta săptămânal poemele unor oameni pe care i-am cunoscut și care au lăsat printre amintirile mele un semn prețios al trecerii lor prin această lume.

Imaginație

Din curiozitate,

Am trecut cu gândul

Pragul nopții eterne.

Am vrut să mă conving

Dacă într-o altă lume

Am să te regăsesc la fel de tăcut,

La fel de gânditor, născocind mereu

Noi sensuri de existență.

Dar m-a întristat călătoria,

Îți rezervaseși un loc

Într-o lume opusă mie.

Text: Victoria Ancuța Stan

Poemul face parte din volumul „ Viața, o părere”(1995)

foto: quasiote

Maramureș plai cu flori

Foto: quasiote

Azi arunc cu cărți în oameni

Am luat de la Andi o leapșă despre cărțile pe care le recomand unor personaje posibile din viața mea.

1. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unui dezamăgit în dragoste?

„Dragoste în vremea holerei” de Gabriel Garcia Marquez pentru că este o carte profundă despre dragostea adevărată.

 2. Ce carte ai recomanda (şi de ce) iubitului/iubitei?

„Adam și Eva” de Liviu Rebreanu pentru că este despre o iubire care învinge timpul.

3. Ce carte ai recomanda (şi de ce) celui mai bun prieten?

 „Bătrânul și marea” de Ernest Hemingway pentru că este o carte pe care toți oamenii trebuie s-o citească.

4. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unui copil de 10 ani?

„Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupery pentru că există.

5. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unui mare aventurier călător?

„The narrative of Arthur Gordon Pym of Nantucket” pentru că nu trebuie să-l  sperie nimic

  6. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unui duşman cunoscut?

Nu-mi cunosc nici un dușman, dar dacă ar fi i-aș recomanda „Citadela” lui Antoine de Saint- Exupery pentru că înseamnă că are nevoie de o lectură tare și „Despre ură” a lui Gabriel Liiceanu.

 7. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unei persoane care nu iubeşte lectura?

Fratele meu mai mic care nu prea citea a prins gust pentru lectură după ce a citit „Alchimistul” a lui Paulo Coelho  la recomandarea mea și apoi a ajuns să citească Durrenmatt, Hemingway și Llosa.

8. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unuia cu nasul pe sus?

„Portretul lui Dorian Gray” de Oscar Wilde  pentru că îi pune în față o oglindă mai puțin mincinoasă.

 

9. Ce carte ai recomanda (şi de ce) celui care apare primul în lista ta de bloguri?

Lui Suciu mi-e greu să-i găsesec o carte pe care să n-o fi citit-o , tipul e uns cu toate alifiile literare. Aș încerca cu  „Toba de tinichea” a lui  Gunter Grass în traducerea Norei Iuga.

10. Ce carte ai recomanda (şi de ce) unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă?
Nu i-aș da nicio carte, aș zâmbi. Săracul!