! o întâmplare
la fel cu celelalte
(puțin mai absurdă)
e și moartea noastră
pe care-o acceptăm
în cele din urmă
pentru că altfel viața
nu ne-o putem închipui:
și morții doriți într-atâta
cu mâna absenței
celei mai pure
își încing în jurul frunții
atributul imortalității:
vecinic dornic
să-și oglindească fața
sufletul nostru
cere moartea
în fiece noapte !
Poem de Cezar Ivănescu
O, sora mea tristețea, iasomia - neauzite gemete strâng în vuiet de brazi sub fermecata lunii paloare... Du-te! i-am spus, pleacă, suflete, mi-ai devenit strivitoare povară, lasă-mă singur, limpede, mineral, ori lasă-mă-n carne, pe brânci, mărunt, pofticios, nesătul - toate-mi sînt grele, adânci și amare, albe fâșii de durere... (O, Doamne, iubita și-a pierdut creionul dermatograf!...) Din ceasul meu, plin de rozătoare furnici, curge un fin rumeguș alb, sonor, care-mi pudrează fără-ncetare fruntea postumă... O, aș trăi în dureri comparate, orgolios, scuturând peste mine zăvoiul memoriei... O, sora mea tristețea, iasomia- cuțite de jale și vuiet de brazi și vuiet de păsări amare, de tutun, sub fermecata lunii paloare... (O, Doamne, să nu uit, iubita și-a pierdut creionul dermatograf!...) Poem de Geo Dumitrescu
O Simplitate, un fum, că durerile trec, îmi tot spune... O Simplitate, un fum, în valea frumoasă unde șezum, iubito, ești umbră, îmi spune. O Conștiință, o stea, că-i veșnicie durerea îmi spune... O Conștiință, o stea, că ești durere, iubito, îmi spune, că veșnicia ești, pururea. Și îngerii, o, tu, adormită, pe luth de ivoriu recită și e al pierzării, ecoul nebun: că ești durere îngerii spun.
Poem de Emil Botta
Și iar toate-s triste. Și azi, ca și ieri - Potop de dureri. Și visul apune În negru destin... Și vremuri mai bune Nu vin, nu mai vin, Și nici mângâieri... Și iar toate-s triste, Și azi, ca și ieri... Poem de George Bacovia (Cu voi - 1930)
Nu știu dacă mă crede cineva dar noaptea aceea
era caldă și limpede și mănușile de pe masă încă erau
pline de somnul degetelor tale și clopoțelul
adus când afară fulguia mereu și mereu ne spunea
povești cu portocale cu pescăruși cu o fotografie
în care urma să ne așezăm unul lângă altul pe țărm
privind o corabie mică îndreptată spre noi
și s-a făcut dimineață geroasă
nu știu dacă mă crede cineva dar noaptea aceea
era caldă și limpede
Poem de Petre Stoica din volumul ,,O nuntă de cenușă”(1977)
o atac în timpul existenţei mele
o atac în timpul zilei şi-n timpul nopţii
într-un timp care nu mai este
al nopţii al iernii sau al
ultimei însoriri înaintea amurgului
o atac într-un timp care este al
atacului meu asupra morţii
ca şi cum ar putea moartea să existe
aşa cum există acest pămînt care urcă
în dreptul pieptului meu
în dreptul păsărilor în zbor
să existe asemenea apelor sau mîinii mele
asemeni casei în care locuiesc să existe
în felul în care poate fi părăsită
şi oricînd regăsită
să existe în felul existării lucrurilor în univers
care îmi dau astfel libertatea
aceasta ar fi scopul atacului meu asupra morţii
Poem de Gheorghe Iova
Când stai în tren și pleacă trenul vecin,
De ce ai impresia că ai plecat
Tu?
Primăvara și toamna
Te tot uiți pe cer, pierdut în gânduri,
Stoluri de păsări vin,
Stoluri de păsări pleacă,
De ce ai impresia că mergi tu?
Toată viața m-am uitat pe fereastră
Pironit într-un colț
De autobuz, de tren, de vapor
Hurducat de căruță
M-am uitat cum fug de mine copacii,
Oameni, orașe, continente
De ce sunt copleșit de atâtea emoții,
De ce am impresia
Că am cunoscut lumea?
Poem de Marin Sorescu din volumul Traversarea(1994)
| quasiote la atac moartea |
 | white noise la atac moartea |
 | Mădălina lu' Cafanu la atac moartea |
 | tomtom la Poezie persană – Omar Kh… |
| Mădălina la Almost a kiss |
| quasiote la Inscape |
| Mădălina la Inscape |
| Mădălina lu' Cafanu la În toamna aceea |
