s-a dus și n-am apucat să-i arăt fotografia făcută în ziua de august când la plecare am ales să evit drumul înnoroiat după o noapte cu ploi repezi urma să trec din livada noastră în grădina vecinului pe o cărare rar folosită către izlaz obiceiul ei de a mă conduce înainte de a ne lua rămas bun a ridicat sârma ghimpată din gard să pot trece mai ușor dincolo am pregătit aparatul ea sta nemișcată ca în vechile fotografii cu o aureolă din flori de câmp
Lasă un comentariu | tags: bunica, Fotografie, Poezie | posted in amintiri cu oameni dragi, întâmplări, ce scriu, fotografie, gânduri, locuri, natură
| L | M | M | J | V | S | D |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
| 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
| 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
| 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
| 27 | 28 | |||||
 | lumeanoastramagica la Răul |
| quasiote la atac moartea |
 | white noise la atac moartea |
 | Mădălina lu' Cafanu la atac moartea |
 | tomtom la Poezie persană – Omar Kh… |
| Mădălina la Almost a kiss |
| quasiote la Inscape |
| Mădălina la Inscape |
Q-zone