oamenioamenioameni oamenii sunt insule plutitoare vremea oamenilor munți a rămas în vechime sid&nancy oameni memory (răzbate dintr-o cutiuță muzicală din plastic) cineva din trecut cu câteva bucle și gene lungi ce a frânt multe inimi cu suavitatea sa pe care timpul a spulberat-o în uitare chiar nimeni niciodată nimeni nu trebuie să mă iubească așa cum sunt cum nimeni nu mă iubește pentru ce nu sunt nimeni nu ar trebui să mă iubească pentru ce aș putea fi cum nimeni nu m-a iubit pentru ce am fost mesaj de pace nu vă înfricoșați nu vreau să cuceresc nu vreau să întemeiez ceva pe tărâmul de ură și praf animalul învins în mine crește zilnic mizeria animalului și o arunc la canal cum zilnic ștergi în zadar praful vigoarea sa pusă la zid trupul său neliniștit nelăsat să producă moarte reclama colecției de vară manechinul cu părul roșcat și ochii albaștri din fața magazinului second hand poartă o rochie albă căreia zefirul îi ridică lin poalele ce mai face viața uneori viața bate alteori mângâie trecerea ei umbre ale norilor peste coline raze ce uneori pătrund prin văile întunecate
Tag Archives: vară
2022 (alte poezii)
Vară
Seara tace tânguirea
Cucului în crâng.
Mai adânc se-nclină grâul
Macul roșu.
♣
Amenință neagră furtună
Peste colină.
Cântul vechi de greiere
Moare-n câmp.
♣
Nu se mișcă frunzișul
Castanului.
Pe scara-n spirală
Foșnește rochia ta.
♣
Lumină ușor lumânarea
În odaia-ntunecată.
O mână de-argint
O stinge;
♣
Acalmie, noapte fără stele.
♣
Poem de Georg Trakl
Traducerea George State
În lan
De prea mult aur crapă boabele de grâu.
Ici colo roșii stropi de mac
și-n lan
o fată
cu gene lungi ca spicele de orz.
Ea strânge cu privirea snopii de senin ai cerului
și cântă.
Eu zac în umbra unor maci,
fără dorinți, fără mustrări, fără căinți
și fără-ndemnuri, numai trup
și numai lut.
Ea cântă
și eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naște sufletul.
Poem de Lucian Blaga
Florieni
Un loc în care merg în fiecare vară, parcă pentru un soi de purificare. Florieni e reperul rural de care mă simt cel mai atașat, mă leagă de el multe amintiri frumoase. Dar și pentru că acolo e de când mă știu bunica Maria. E un loc în care îmi reamintesc ce este liniștea. Sper ca aceste fotografii să spună mai mult decât ar face-o mii de cuvinte. Voi mai posta și altele.
Q