2022 (alte poezii)

oamenioamenioameni

oamenii sunt insule plutitoare
vremea oamenilor munți a rămas în vechime
sid&nancy
oameni  


memory (răzbate dintr-o cutiuță muzicală din plastic)

cineva din trecut
cu câteva bucle 
și gene lungi
ce a frânt multe inimi
cu suavitatea sa
pe care timpul
a spulberat-o în uitare


chiar nimeni niciodată

nimeni nu trebuie să mă iubească
așa cum sunt
cum nimeni nu mă iubește
pentru ce nu sunt

nimeni nu ar trebui să mă iubească
pentru ce aș putea fi
cum nimeni nu m-a iubit
pentru ce am fost


mesaj de pace

nu vă înfricoșați
nu vreau să cuceresc
nu vreau să întemeiez ceva
pe tărâmul de ură și praf


animalul învins

în mine crește zilnic
mizeria animalului
și o arunc la canal
cum zilnic
ștergi în zadar praful

vigoarea sa
pusă la zid
trupul său neliniștit
nelăsat
să producă moarte


reclama colecției de vară

manechinul cu părul roșcat
și ochii albaștri
din fața magazinului second hand
poartă o rochie albă
căreia zefirul îi ridică lin poalele


ce mai face viața

uneori viața bate
alteori mângâie
trecerea ei
umbre ale norilor
peste coline
raze ce uneori pătrund
prin văile întunecate

Publicitate

Vară

Seara tace tânguirea

Cucului în crâng.

Mai adânc se-nclină grâul

Macul roșu.

♣

Amenință neagră furtună

Peste colină.

Cântul vechi de greiere

Moare-n câmp.

♣

Nu se mișcă frunzișul

Castanului.

Pe scara-n spirală

Foșnește rochia ta.

♣

Lumină ușor lumânarea

În odaia-ntunecată.

O mână de-argint

O stinge;

♣

Acalmie, noapte fără stele.

♣

Poem de Georg Trakl

Traducerea  George State

Florile de pe balcon

În vara asta, balconul meu e mai plin de flori ca oricând.

În lan

De prea mult aur crapă boabele de grâu.

Ici colo roșii stropi de mac

și-n lan

o fată

cu gene lungi ca spicele de orz.

Ea strânge cu privirea snopii de senin  ai cerului

și cântă.

Eu zac în umbra unor maci,

fără dorinți, fără mustrări, fără căinți

și fără-ndemnuri, numai trup

și numai lut.

Ea cântă

și eu ascult.

Pe buzele ei calde mi se naște sufletul.

Poem de Lucian Blaga

Madeleine Peyroux – The Summer Wind

Un zâmbet al verii inocente

Florieni

Un loc în care merg în fiecare vară, parcă pentru un soi de purificare. Florieni e reperul rural de care mă simt cel mai atașat, mă leagă de el multe amintiri frumoase. Dar și pentru că acolo e de când mă știu bunica Maria.  E un loc în care îmi reamintesc ce este liniștea. Sper ca aceste fotografii să spună mai mult decât ar face-o mii de cuvinte. Voi mai posta și altele.

Q

De vară

Când alerg prin iarba înaltă

Fotografii din 2009 (iulie)