Cum ceața nu lasă vreo rană

Cum ceața nu lasă vreo rană

Pe dealul verde-ntunecat

Așa trupul meu nu lasă vreo rană

Pe trupul tău minunat.

 

Când vântul și șoimul se-adună

În cerul enorm

Trupurile noastre se-adună

Și ele, apoi se-ntorc și adorm.

 

Cum multe nopți îndură să fie

Fără de stele sau lună

Vom îndura și noi suferința

De-a nu mai fi împreună.

 

Poem  de Leonard Cohen

Traducerea  Mircea Cărtărescu

Institutul Blecher (61) – invitație

Ape cu plute

tainele iară sunt desfăcute

de-aș fi rămas

seară de seară ape cu plute

fără popas

 

întru ispită întru virtute

sufletul prinț e

nepricepute încă și mute

ouă semințe

 

ele se-agită fără să fie

ca într-un clește

milă plătită cu poezie

și deznădejde

 

nu pot pricepe cine le cheamă

și pentru cine

sterpe coline ură și teamă

chin și rușine

 

dar fac vârtejul recunoștinței

către o stea

taină prilejul sterpei semințe

de-a se îngropa

 

Poem de Constanța Buzea