Mâinile care vorbesc

— Stai cu mine ca și cum ai sta de vorbă cu o

clamă din părul tău auriu. Răbdătoare. Culegi

brândușe mi le lași risipite prin casă faci pe nebuna

ești un deal pe care fumegă toamna. Două mâini

n-or să aibă mereu darul acestor cuvinte

două  mâini zic iată aburesc pe trupul tău

ca într-o fereastră.

 

Poem de Aurel Dumitrașcu

Publicitate

Ego

Tot mai tăcut și singur

În lumea mea pustie —

Și tot mai mult m-apasă

O grea mizantropie.

 

Din tot ce scriu, iubito,

Reiese-atât de bine —

Aceeași nepăsare

De oameni, și de tine.

 

Poem de George Bacovia

Drumul pe care nu l-am urmat

Două drumuri plecau într-o pădure galbenă;

trist că nu pot să le urmez pe amândouă,

și că nu sunt decât un singur călător,

îl urmării pe unul cu ochii, cât mai mult

până ce curba lui pieri-n pădure.

 

Apoi pornii pe celălalt ce-mi păruse

frumos și el — ba,  pe deasupra, plin de-o iarbă

pe care ai fi putut s-o calci strivind-o —

cu toate că în locul acela-ntr-adevăr,

atunci în zori părea la fel de-mbietoare,

 

cu frunze-acoperite, pe care niciun pas

nu le-nnegrise. O, privii nostalgic

spre primul iar, dar cum știam prea bine,

că la un drum se-adaugă alte drumuri,

mă îndoiam să mai revin vreodată.

 

Voi povesti aceasta suspinând

de-acum încolo secole de-a rândul:

plecau într-o pădure două drumuri,

iar eu, eu l-am urmat pe cel mai neumblat,

și iată că aceasta-a schimbat totul.

 

Poem de Robert Frost

 

Traducerea   A. E. Baconsky

Nicanor Parra – Autorretrato