A trecut o săptămână de la prima întâlnire din această toamnă a Cenaclului „Marin Mincu” și impresiile mele sunt cristalizate. Scriitorul Octavian Soviany a fost cel care a îmbrățișat rolul amfitrionului și asta nu a putut decât să mă bucure, este dotat cu experiența și echilibrul necesare unei astfel de poziții. Au citit Ofelia Prodan și Florin Caragiu. Ofelia Prodan a lecturat două proze scurte cu niște titluri ce făceau o trimitere clară spre grotesc(„Șobolanii” și „Burțile”). Florin Caragiu ne-a prezentat un ciclu de poeme intitulat „Micile întâmplări ale absenței”.
Chiar dacă prezența nu a fost numeroasă, discuția pe seama textelor a fost destul de aprinsă. Au predominat opiniile nefavorabile, doar poetul Ion Zubașcu a avut o părere diferită. Cei care au reperat „hibele” textelor lecturate au fost: Dumitru Bădița, Mugur Grosu, Miruna Vlada și Mitoș Micleușanu. A fost o critică pe care eu o consider constructivă, chiar dacă s-a apropiat uneori de desființarea textelor puse în discuție. Mărturisesc, că nici eu nu am fost satisfăcut de ce s-a citit. Nici proza și nici poezia nu m-au surprins cu ceva, senzația a fost că ambii autori se află într-o perioadă în care experimentează și nu au găsit o pistă bună. Poemele prezentate de Florin Caragiu mi s-au părut mai lipsite de limpezime decât cele din „Sentic”, ultima sa carte.
Cenaclul „Marin Mincu” este un mod firesc de a continua o misiune începută de un om pentru care literatura era aproape totul.