Poezie persană – Nezami(1141-1209)

Este maestrul romanului în versuri și unul dintre cei mai importanți poeți persani. S-a născut în Gandge(astăzi în Azerbaidjan), oraș din Caucaz.

Nezami este un poet a cărui operă este presărată cu formulări subtile și împerecheri surprinzătoare de cuvinte. Stilul său rafinat apelează la vastele resurse ale unei culturi literare, științifice și filozofice. Construcția textelor sale are ca element de bază imaginația sa pusă mereu în slujba efectului estetic, metaforele sunt ales în așa fel încât să creeze  un ansamblu armonios.

Celebra sa antologie(Khamse) cuprinde cinci opere: Comoara tainelor(poem didactic ce conține anecdote morale și mistice) și patru romane inspirate din istorie și legende(Khosro și Șirin, Leili și Madginun, Șapte idolițe și Cronica lui Alexandru).

Nezami rămâne și în zilele noastre o personalitate a literaturii persane și universale.

Arta

Desăvârșește-ți arta cât mai bine

când ești artist, deschide-ntr-una ușa

spre taine-ascunse, n-o păstra închisă.

Cui nu i-a fost rușine să învețe,

din apă smulge-va mărgăritare

și smulge-va rubine dintr-o stâncă.

Cel ce e hărăzit pentru știință,

nu se va rușina să o și învețe.

O, câți mintoși, din fire însă leneși,

n-ajunseră în târg să vândă oale,

și câte oarbe minți, luând lumină

din cărți, ajunseră să fie juzii

peste toți juzii din întreaga lume!

Traducerea George Dan

Publicitate

Mănăstirea Robaia

Mănăstirea Robaia se află la vreo 3-4 kilometri de Florieni(satul bunicii mele), o vizită la acest așezământ monahal este în fiecare vară pentru mine modul cel mai bun de  a mă reculege. Mănăstirea se află pe unul dintre malurile pârâului cu același nume. Există un drum pietruit ce o leagă de comuna Mușătești( în Jud. Argeș la 25 km de Curtea de Argeș pe șoseaua spre Câmpulung Muscel). O vatră de sihăstrie atestată documentar încă din secolul al XVI-lea găzduiește în zilele noastre un schit de maici unde totul este foarte bine rânduit, chiar dă impresia celor care o vizitează că se află într-un loc binecuvântat.

Un poem despre război și pace

Un poem de Alastair Reid recitat de actorul Alan Rickman:

Despre copil și căsătorie(fragment)

Ești tânăr și dorești femeie și copil. Dar, te întreb: ești tu oare omul care să aibă dreptul să dorească un copil?

Ești tu oare învingătorul — învingător asupra ta însuți — suveran al simțurilor, stăpânul virtuțiilor tale? E ceea  ce te întreb.

Sau voința ta e strigătul dobitocului și sărăciei? Sau e teama de singurătate, sau e ura de tine însuți?

Vreau ca izbânda și libertatea ta să năzuiască a se înveșnici prin copil. Tu trebuie să clădești monumente viețuinde izbânzii și eliberării tale.

Trebuie să construiești mai presus de tine însuți. Dar mai întâi trebuie ca tu însuți să fii clădit pe baze temeinice din cap până în picioare.

Nu trebuie numai să-ți propășești rasa mai departe, ci cât mai presus. La asta să-ți slujească grădina căsătoriei.

Tu trebuie să făurești un trup de o speță superioară, o primă mișcare, o roată ce se învârte în jurul ei însăși — trebuie să făurești un creator.

Căsătorie: așa numesc eu voința a doi de a făuri pe unicul, care e mai mult decât aceia ce l-au săvârșit. Respect dintr-o parte și alta, iată căsătoria; respect celor ce năzuiesc o atare voință!

Friedrich Nietzsche – Așa grăit-a Zarathustra(traducerea George Emil Botez)

Pe balcon

 

Stau amândouă și priveau cum zboară rândunele:

Una cu păr de smoală și pală, iar cealaltă

Cu părul blond și roză, și-n voaluri laolaltă,

Ce unduiau ca norii, făcând una cu ele.

*

Și leneșe amândouă, ca niște asfodele,

În timp ce luna moale se înălța rotundă,

Sorbeau prelung a serii emoție profundă

Și fericirea tristă a inimii fidele.

*

Cu brațele lipite de taliile suple,

– Cuplu ciudat, cu milă față de alte cuple –

Visau junele dame, stând în balcon ca-n ramă.

*

Și-n spate, în alcova scăldată-n lux și sumbră,

Emfatic, cu aspectul de tron de melodramă,

Plin de miresme, Patul stă desfăcut în umbră.

*

Poem de Paul Verlaine ( din ciclul „ Les amies – Scène d’amour sapphique”)

Traducerea  Gabriel Pârvan

Florieni

Un loc în care merg în fiecare vară, parcă pentru un soi de purificare. Florieni e reperul rural de care mă simt cel mai atașat, mă leagă de el multe amintiri frumoase. Dar și pentru că acolo e de când mă știu bunica Maria.  E un loc în care îmi reamintesc ce este liniștea. Sper ca aceste fotografii să spună mai mult decât ar face-o mii de cuvinte. Voi mai posta și altele.

Q