Monthly Archives: Decembrie 2013

niciun răspuns

bunica mă întreabă de ce nu mai vine
are 88
la 88 trupul e o adunătură de boli
 
nu știu ce i-aș putea spune ies în curte
unde câinele a pus pe fugă un animal mic
 
 gerul nu are răspunsuri doar adâncește liniștea
 
 pe dinăuntru geamul s-a aburit
vom mânca tăcuți noaptea nu ne va bate-n fereastră

*

Poem din volumul „cântec de leagăn pentru păpușa cu pleoape căzute” ce poate fi procurat de aici și de aici.

Și o legătură surpriză.

 

 


O reconsiderare

Oamenii îmbătrânesc
și țipă „rahat!”
ca niște copii

 

căzând într-un puț
imprudenți,
antrenați să prindă țipari

 

să iasă să respire
pe partea cealaltă
unde mama i-așteaptă cu brațele întinse

 

„sărbători” proclamă omul simplu,
rătăcitor fără contur
nu numai simplu, dar deschis

 

ceea ce permite lumii să-l privească
în ochi, să vadă
acolo o adâncime, ca o gaură-n spațiu

 

cea mai îndepărtată dintre sonde numită
„imagine de-adâncime*”, galaxii condensându-se
în poemul perfect

 

* Deep image – termen tehnic folosit în astronomie pentru fotografii ale marginii universului vizibil [n.a.]; totodată, revalorizare a curentului literar cu același nume.

 

Poem de Jerome Rothenberg  din antologia de autor „Mistici, Hoți și Nebuni” apărută în acest an la Casa de Editură Max Blecher.

Traducerea Raluca și Chris Tănăsescu(Margento)