Monthly Archives: Ianuarie 2015

song for myself

La vârsta

când poezia

nu mai e

o chestiune de

glande

oboseala îți face

ordine-n casă.

Îți pune pe masă

ciorba de

burtă

 a

bărbaților singuri.

Și începe

să-ți maseze

ușurel

tălpile.

Iar la noapte

(ca o femeie puternică

și o comunistă cinstită)

o să-ți lege de gât

un fular alb

o cravată de pioner.

Dar nu asta e

liniștea.

Dai de pământ cu

veioza.

La capătul nopții

nu-i decât capătul nopții.

Capătul

oribil al

nopții.

Poem de Octavian Soviany  din excelentul volum „Pulberea, praful și revoluția„(2012)

Anunțuri

Tatuaj

Lumina pare un păianjen;
se târăște pe apă;
se târăște pe tăișuiri de zăpadă;
se târăște sub pleoapele tale
și-și țese acolo
plasele.
 
Plasele ochilor tăi
sunt legate
de piele și oase
ca de grinzi și iarbă.
Firele ochilor tăi
sunt pe întinsul apei
și în  tăișurile zăpezii.
Poem de Wallace Stevens
Traducerea Petre Stoica

The Day Lady died & Song


prefăcându-mă că stau de vorbă cu o ființă

vezi, aș vrea să-i pot spune odată – viața asta a mea

e făcută din spaimă – și simțământul acesta, mereu invocat,

– dar și trăit, firește – uneori își trage înapoi, încordat,

spinarea, ca o pisică, e grea

trecerea mea, cel puțin, prin vreme, aș vrea

să-ți pot spune (să continuăm, dacă tot am intrat

în ficțiunea vorbirii cu ea) să-ți pot spune, reiterat

câtă teroare este într-o noapte ca asta, grea

după câteva clipe când ți-am privit fața,

cu totul străină, absentă, nemaiștiind

despre mine – și despre ceața

cu care-ți învăluiam chipul, privindu-l,

de acolo, de jos, nemaifiind cu putință

să ajung vreodată la adevărata, a ta, ființă.

Poem de Mircea Ivănescu