song for myself

La vârsta

când poezia

nu mai e

o chestiune de

glande

oboseala îți face

ordine-n casă.

Îți pune pe masă

ciorba de

burtă

 a

bărbaților singuri.

Și începe

să-ți maseze

ușurel

tălpile.

Iar la noapte

(ca o femeie puternică

și o comunistă cinstită)

o să-ți lege de gât

un fular alb

o cravată de pioner.

Dar nu asta e

liniștea.

Dai de pământ cu

veioza.

La capătul nopții

nu-i decât capătul nopții.

Capătul

oribil al

nopții.

∗

Poem de Octavian Soviany  din excelentul volum „Pulberea, praful și revoluția„(2012)

Publicitate

Tatuaj

Lumina pare un păianjen;

se târăște pe apă;

se târăște pe tăișuiri de zăpadă;

se târăște sub pleoapele tale

și-și țese acolo

plasele.

 ∗

Plasele ochilor tăi

sunt legate

de piele și oase

ca de grinzi și iarbă.

∗

Firele ochilor tăi

sunt pe întinsul apei

și în  tăișurile zăpezii.

∗

Poem de Wallace Stevens

Traducerea Petre Stoica

The Day Lady died & Song

prefăcându-mă că stau de vorbă cu o ființă

vezi, aș vrea să-i pot spune odată – viața asta a mea

e făcută din spaimă – și simțământul acesta, mereu invocat,

– dar și trăit, firește – uneori își trage înapoi, încordat,

spinarea, ca o pisică, e grea

∗

trecerea mea, cel puțin, prin vreme, aș vrea

să-ți pot spune (să continuăm, dacă tot am intrat

în ficțiunea vorbirii cu ea) să-ți pot spune, reiterat

câtă teroare este într-o noapte ca asta, grea

∗

după câteva clipe când ți-am privit fața,

cu totul străină, absentă, nemaiștiind

despre mine – și despre ceața

∗

cu care-ți învăluiam chipul, privindu-l,

de acolo, de jos, nemaifiind cu putință

să ajung vreodată la adevărata, a ta, ființă.

∗

Poem de Mircea Ivănescu