Să-ți înnăbuși câteva gânduri —
de aceea să ai senzația că porți în tine niște cadavre.
Te ridici în pat, faci câțiva pași prin camera
infestată de o lumină de crepuscul
și privești concentrat podeaua.
Deodată simți nevoia imperioasă de a-ți privi fața,
să știi că exiști,
și privești în oglindă.
Dar oglinda nu mai este acolo —
cineva a agățat-o de peretele opus,
iar tu nu privești porțiunea aceea de zid unde odată
stătea atârnată oglinda,
un dreptunghi de zid mai puțin decolorat
decât restul zugrăvelii
și chiar crezi că aceea este fața ta —
fără gură
fără ochi
numai obraz.
Poem de Iustin Panța
Lasă un comentariu | tags: Iustin Panța, oglindă, poeți români, poem, tâlcuire | posted in literatură, Poezie
urme foarte adânci pe zăpadă
mulțumirea așchia asta în carne
lumina tulbure a lunii februarie
nici vorbă nici vorbă nici vorbă
ne întoarcem dintr-o călătorie obișnuită
mai avem câteva ceasuri de mers
prin zăpadă și prin lumina tulbure
a lunii februarie nici vorbă
și când am ajuns la marginea pădurii
și când am aprins focul din nou
le-am simțit răsuflarea în ceafă
doi călăreți falnici și lângă ei umbra
celui de-al treilea (pirpiriul) atârnând
ca o blană rece de câine ca un stindard
urme cât se poate de vizibile pe zăpadă
și lumina tulbure a lunii februarie
ne-am uitat cu subînțeles unii la alții
am deschis repede cartea cum ai deschide
fereastra dinspre grădină în zorii zilei
câștiguri și pierderi scria acolo negru pe alb
dar într-o limbă de care nu ne mai aminteam
câștiguri și pierderi scria — într-un timp
care de mult timp nu mai era al nostru
Poem de Virgil Mazilescu
Lasă un comentariu | tags: februarie, legendă, poeți români, poem, timp, Virgil Mazilescu | posted in literatură, mari poeți, Poezie
Q-zone 