Monthly Archives: Februarie 2017

Prima tâlcuire în oglindă

Să-ți înnăbuși câteva gânduri —
de aceea să ai senzația că porți în tine niște cadavre.
Te ridici în pat, faci câțiva pași prin camera
infestată de o lumină de crepuscul
și privești concentrat podeaua.
Deodată simți nevoia imperioasă de a-ți privi fața,
să știi că exiști,
și privești în oglindă.
Dar oglinda nu mai este  acolo —
cineva a agățat-o de peretele opus,
iar tu nu privești porțiunea aceea de zid unde odată
                                                      stătea atârnată oglinda,
un dreptunghi de zid mai puțin decolorat
                                                         decât restul zugrăvelii
și chiar crezi că aceea este fața ta —
fără gură
fără ochi
numai obraz.

 

Poem de Iustin Panța

 


Mutilarea artistului la tinerețe


legendă

urme foarte adânci pe zăpadă

mulțumirea așchia asta în carne

lumina tulbure a lunii februarie

nici vorbă nici vorbă nici vorbă



ne întoarcem dintr-o călătorie obișnuită

mai avem câteva ceasuri de mers

prin zăpadă și prin lumina tulbure

a lunii februarie nici vorbă



și când am ajuns la marginea pădurii

și  când am aprins focul din nou

le-am simțit răsuflarea în ceafă

doi călăreți falnici și lângă ei umbra



celui de-al treilea (pirpiriul) atârnând

ca o blană rece de câine ca un stindard

urme cât se poate de vizibile pe zăpadă

și lumina tulbure a  lunii februarie



ne-am uitat cu subînțeles unii la alții

am deschis repede cartea cum ai deschide

fereastra dinspre grădină în zorii zilei

câștiguri și pierderi scria acolo negru pe alb



dar într-o limbă de care nu ne mai aminteam

câștiguri și pierderi scria — într-un timp

care de mult timp nu mai era al nostru



Poem de Virgil Mazilescu