Category Archives: victimele comunismului

Despre libertate

Pentru mine asta e prima zi tristă din anul acesta, a plecat dintre noi Cristian Pațurcă, autorul Imnului golanilor. Ieri seară, am văzut un documentar emoționant despre poetul timișorean Ion Monoran. Pe cei doi îi unea dragostea de libertate,  amândoi erau convinși că românii nu au avut parte de ea după evenimentele din decembrie 1989, ci doar de o facătură dată cu lingurița de Iliescu & clica de activiști și securiști. Când văd România de azi, realizez că au avut mare dreptate. Atunci a existat o șansă să se vindece  rana, acum cangrena e generalizată.

*    *   *
Când nu-ți mai rămâne altceva de făcut
aduni toate cuvintele care-ți vin pe limbă
și începi să vorbești despre libertate.
Atâta timp cât poemele despre libertate
rămân întotdeauna neterminate
nu-ți mai rămâne altceva de făcut
decât să continui ce ai început
atât cât te țin puterile
fiind încredințat că după tine
se vor găsi și alți continuatori
care probabil că vor reuși să spună lucrurilor pe nume
mult mai răspicat decât ai făcut-o tu.
Poem de Ion Monoran
Anunțuri

21 de ani

 

Astăzi se împlinesc 21 de ani de când cei mai curajoși români s-au jertfit pentru libertate.

*Pe 21 Decembrie 1989, câteva mii de bucureşteni au rezistat în faţa gloanţelor şi tancurilor pentru că au crezut în democraţie. Bătuţi, torturaţi sau omorâţi, ei au învins frica de dictatură şi indiferenţa celor din jur. Îi respectăm şi îi onorăm pe aceşti oameni.

Prea multă lume a uitat deja. Prea repede, prea uşor, martirii Revoluţiei din 1989 au ieşit din vieţile noastre. Tocmai de aceea, în fiecare decembrie, e timpul să ne gândim, măcar o clipă, în linişte, la cei ce nu mai sunt.

Revoluția din București a început pe 21 Decembrie 1989. In jurul orei 12, mitingul organizat de pcr pentru a justifica crimele de la Timișoara a fost întrerupt de huiduieli. Din cei 50.000 de oameni aduşi cu forţa, 10.000 au decis că este mai important să protesteze contra dictaturii decât să meargă acasă în linişte.

La ora 17, primii oameni au fost călcaţi în zona Pieţei Universităţii de un camion militar intrat frontal în mulţime. Apoi, Armata şi Securitatea loiale regimului au folosit bâte cu scuturi, gaze lacrimogene şi gloanţe pentru a împrăştia protestatarii ce rezistau în spatele baricadelor improvizate pe Bulevardul Magheru.

În ciuda masacrului ce se prefigura, câteva mii de oameni au decis să rămână. Au fost bătuţi, torturaţi sau omorâţi. Baricada lor a fost distrusă târziu în noapte, doar după ce s-a intrat în ea cu tancurile.

Cei mai mulţi din aceşti oameni încă trăiesc, traumatizaţi de lupta de atunci şi de indiferenţa de acum. Au suferit atunci, suferă şi acum.

Noi ne plecăm capul şi îi onorăm pe 21 decembrie 2010, ora 17, într-un marş de comemorare ce va urma traseul Piaţa Universităţii – Sala Dalles – Piaţa Revoluţiei.

Evenimentul se va încheia cu o proiecţie de film desfăşurată în Piaţa Universităţii, la ora 18.15.

** 21 Decembrie 2010, ora 18.00, Palatul Suțu: Lansarea cărții “Întâlnirea cu cel ce m-a împușcat”, de Florian Cristache, rănit pe 21 Decembrie 1989 în Piata Universității, lansarea site-ului ZiaristiOnline.ro, vizionarea filmului lui Corneliu “De Crăciun ne-am luat rația de Libertate”. Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti (Palatul Şuţu – Piaţa Universităţii).

Portretul luptătorului la tinerețe

Începând de mâine, va fi în cinematografe un film pe care îl aștept de un an de zile, atât timp  s-a scurs din momentul în care am aflat de existența lui.  E vorba de filmul „Portretul luptătorului la tinerețe” regizat de Constantin Popescu. Dincolo de unele implicații ideologice,  povestea grupului de partizani din Munții Făgăraș este una cu puternice aspecte dramatice. Tinerii care au luptat în munți pentru libertate pot fi așezați fără nici un fel de jenă în rândul adevăraților eroi ai acestui neam. E bine că s-a făcut un astfel de film și că se vor mai face alte două ce vor avea ca figuri centrale alți eroi ai luptei anticomuniste. Din distribuție fac parte Constantin Diță, Alexandru Potocean, Mihai Constantin, Răzvan Vasilescu și alții.


Corneliu Coposu(1916-1995)

Au trecut 15 ani de la trecerea în neființă a celui mai important om politic de după 1989. Îmi voi aduce aminte mereu de Corneliu Coposu, de omul care a îndurat 17 ani și jumătate de temniță grea pentru crezurile sale politice profund democratice.


Desprimăvărare

Când vom ieși din beznă și ruină

și raze tari în ochi ne vor izbi,

îi vom închide poate — și vom fi

desfigurați de prea multă lumină.


Vom trece pragul spre surata viață

împovărați, necunoscuți, livizi,

cu amintirea roasă de omizi,

cu bucuria vânătă de ceață.


Dar cum a lumii dreaptă socoteală

ne vor fi șters-o anii cei păgâni,

ca s-o cunoaștem iar, deși bătrâni,

vom merge cu plăcuțele la școală.


Pe drumul fără mame călăuze

ne vom ruga de-un  ghiocel curat

să ne învețe zâmbetul uitat

și să ni-l scrie fără greș pe buze.


În inimi când s-or sparge trandafirii

vom zăbovi privind la porumbei

și-i vom  citi acolo, printre ei,

abecedarul proaspăt al iubirii.


Din înfrățirea șoimului cu zarea

vom ști să bem paharul de azur

iar limpezimea cântecului pur

ne-o va turna în glas privighetoarea.

Poem de Andrei Ciurunga – din „Poemele cumplitului Canal”(1950 -1964)


Scriitori români care au trecut prin închisorile comuniste

Litera Z

Belu Zilber

A. L. Zissu

Alexandru Zub

Teodor Zuca

Ion Zurescu


Steaua morților

Cine rămâne prin neguri şi ploi
când milioane trec de strigoi?
Se clatină noaptea de negre drapele,
palid obraz luminează-ntre stele.

Steaua purtând-o spre nord, spre sud,
mult e de când cere loc lângă foc
femeia gonită din loc în loc,
inimă de pâine, soartă de câine,
steaua purtând-o spre nord, spre sud.

Ca o taină mare, ca o taină rea
colindă-te, ciudată stea,
şi lăcrimează de mii de ori
vestea ta până la cântători.
Astfel în noapte femeia cânta.

– Bate, femeie, la toate ferestrele,
oamenii dorm greul pământului,
la margini grădina de flori veştede,
caută băncile putrede,
aşterne şi culcă-te,
paznicul însuşi în vis scapătă.

– Femeie, poartă-ţi pretutindeni semnul,
ca o cruce bolta te copleşeşte,
de sub arcade, pe sub portaluri,
prin toată lumea tusea ta descreşte.

Umbră din umbră desluşită,
gândul zăbranic asupră-ţi pregetă.
În rătăcire pierde-te, pierde-te,
cetatea e surdă şi zăvorâtă.

Poem de Ion Vinea


Scriitori români care au trecut prin închisorile comuniste

Litera V
Dumitru Vacariu

Nicole Valéry (1919 – 1996)

Ion Valjan (Vasilescu)

Ernest Verzea (1917 – 2003)

Ion Vinea (1895 – 1964)

Pan Vizirescu (1903 – 2000)

Vasile Voiculescu ( 1884 – 1963)

Alice Voinescu  (1885 – 1961)

Mircea Vulcănescu (1904 – 1952)

Romulus Vulcănescu (1912 – 1999)





Revărsat în alții

Petre Tuțea, câteva dintre vorbele sale:

Carte

În afară de cărți nu trăiesc decât dobitoacele și sfinții: unele pentru că nu au rațiune, ceilalți pentru că o au într-o prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de conștiință.

Comunism

Comunismul este un cancer social. Unde se instalează, rămâne pustiu.

Moarte

Cine slujește lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului.

Om

Deoarece setea de absolut nu i-a fost satisfăcută la grad biopshic, omul e etern trist.

Umanitatea o iubești lesne. Pe om, mai greu.

Personalitatea

Personalitatea e acel individ înzestrat cu capacitatea de a se dărui. Eroul este o personalitate, deoarece nu-și mai aparține.

Profesor

Mi-ar fi plăcut să fiu profesor. Profesorul este fabricant de oameni. Profesorul seamănă cu un tâmplar care ia un lemn murdar din noroi, îl spală și face mobilă de lux.

Scrisul

E foarte greu, când ai responsabilitatea a ceea ce faci, să te pui pe scris, fiindcă scrisul te definitivează, în sensul că te arată fără posibilitate de ieșire.


Scriitori români care au trecut prin închisorile comuniste

Litera Ț

Gabriel Țepelea

Vasile Țepordei (1908-2002)

Petre Țuțea (1902-1991)

Litera U

Ion Stroe Udrea

Ion Urcan

Iohann Urwich