Category Archives: lumea din jurul meu

Până la Marea Celtică – Land’s End


Am postat anul trecut niște fotografii făcute de fratele meu la Land’s End  și în împrejurimi. Este minunat că după un an  sunt în măsură să vorbesc despre acest loc în urma unei experiențe personale. De la Bristol la Land’s End sunt în jur de 200 de mile(este 300 de kilometri), am făcut aproape patru ore pâna la Marazion(localitate apropiată de Land’s End) unde m-am cazat la o pensiune aflată la doi pași de mare. Chiar dacă drumurile sunt foarte bune, incidentele de pe autostradă nu sunt deloc rare, am aflat asta plecând într-o după-amiaza de vineri când un mare număr de mașini goneau spre mare. Curios este că accidentele s-au întâmplat pe autostradă(M5), care are 3 benzi pe sens și nu pe șoseaua A30 care nu se deosebește prea mult de un drum național de la noi. Cele două drumuri își împart distanța de la Bristol la Penzance(localitate de lângă Marazion).

  Chiar dacă am întârziat față de ora la care stabilisem că vom ajunge, am fost întâmpinați cu multă căldură de o doamnă trecută demult de prima tinerețe(proprietara pensiunii). A doua zi dimineață, după obișnuitul(la ei) english breakfast, eram hotărâți(eu chiar nerăbdător) să ajungem la capătul vestic al Marii Britanii(cel de pe uscat).

 Land’s End este cu adevărat un loc deosebit, o „lojă” naturală din care privești spectacolul mării. Astfel de mici golfuri stâncose sunt specifice zonei de coastă în Cornwall. Consider că zona de țărm este cu mult mai atractivă decât interiorul dominat de fermele de ierbivore domestice. Land’s End este un reper turistic care își păstrează renumele pentru că oferă fiecăruia ceva atractiv, asta fără a leza natura din jur. Există aici un restaurant cu specific pescăresc, un muzeu, un cinematograf, un loc de joacă pentru copii și primul(sau ultimul) pub din Anglia.

Pentru mine va rămâne pentru un timp(sau pentru totdeauna) locul cel mai îndepărtat în care am ajuns, un reper de unde ceva poate începe sau se poate termina. Limbile de stâncă ieșite din mare pe care cuibăresc păsări, una dintre ele găzduind un far au darul de a face din acest loc unul de neuitat.

Q


Până la Marea Celtică – Bristol

  Acum că vara a trecut, au rămas amintirile. Unele de neuitat pentru că am fost într-o călătorie prin sud-vestul Marii Britanii  de unde  m-am întors cu o grămadă de impresii și fotografii. Bucuria a fost mare, pentru că Marea Britanie figura pe o listă de cinci țări pe care aș fi vrut să le vizitez alături de Franța, Noua Zeelandă, Peru și Argentina. În același timp călătoria a însemnat și o reuniune de familie, astfel totul a fost cu mult mai simplu pentru că nu a fost nevoie să mă gândesc la cazare și transport. Locul în care m-am revăzut cu cei dragi a fost orașul Bristol, am stat patru zile acolo. Am prins niște zile ploioase, dealtfel nimic neobișnuit pentru Anglia. Au fost și o zi care a semănat mai mult cu una de vară de la noi, în care am reușit să fac o plimbare prin Kingswood și o alta prin cochetul Clifton. În Kingswood am fost chiar și la cumpărături în zona centrală a cartierului, m-am plimbat cu autobuzele etajate și am putut să constat în jurul meu gradul ridicat de civilizație și de bun simț al oamenilor.

În Clifton se află unul dintre simbolurile Bristolului, podul Clifton Suspension Bridge peste Avon Gorge construit în perioada 1836-1864 la indicațiile genialului inginer Isambard Kingdom Brunel (1806-1859). În preajma acestui pod se află și Clifton Observatory, un mic turn la baza căruia se află niște grote. Aici se află și o cameră obscură amenajată de artistul William West(1801-1861). La capătul uneia dintre grote de află un spectaculos punct de observare a Avon Gorge.

În Clifton poți găsi faimoasele pub-uri englezești, dar și sediile unor importante instituții de învățământ(Clifton College, Clifton High School și o bună parte dintre clădirile ce găzduiesc University of Bristol) și bisericești (Roman Catholic Clifton Cathedral și Christ Church).

În Bristol  mi-aș fi putut petrece întreagul sejur, nu am văzut decât o  mică parte din cele ce alcătuiesc farmecul său. Poate cu o altă ocazie să explorez mai în profunzime acest oraș încărcat de istorie. Eram însă hotărât să merg și în alte locuri, asta veți vedea în următoarele postări dedicate acestei frumoase călătorii pe tărâm britanic.

Q


Până la Marea Celtică și înapoi

Am venit din vacanța în Marea Britanie cu o bogată colecție de impresii despre o țară care reprezintă pentru pe mine o altă lume.  În următoarele săptămâni voi posta aici „secvențe” din peregrinarea mea pe meleagurile britanice.

Q


Un zâmbet al verii inocente


Wood Be Nice


Iarna luată pe aripi


Nicio surpriză


Romanul „Viața lui Kostas Venetis” la ieșirea în lume

Dacă în ianuarie, am avut parte de un eveniment literar important(Ion Mureșan și „cartea Alcool” la Cafeneaua critică), iată că luna februarie a debutat cu lansarea unui cărți ce cu siguranță este prima apariție notabilă a acestui an. Romanul „Viața lui Kostas Venetis” ce îl are ca autor pe  Octavian Soviany s-a bucurat miercuri de o lansare pe cinste. Evenimentul a avut loc la Librăria Dalles și s-a bucurat de prezența multor iubitori de literatură contemporană. Astfel, între miile de cărți din librăria bucureșteană și-a mai făcut loc încă una, care se pare că nu-i va ocupa prea mult timp unul dintre rafturi,  pentru că repede își va găsi loc în biblioteci personale. Căci ce poate fi o lansare de carte, dacă nu un botez simbolic cu nași și cu un alai menit să-i însoțească ieșirea în lume.

Radu Aldulescu a vorbit la modul elogios despre cartea lui Octavian Soviany.

Dragoș C. Butuzea a vorbit despre „Viața lui Kostas Venetis” din postura iubitorului de literatură care deține și un blog literar.

Nora Iuga i-a scris lui Kostas Venetis o scrisoare. Lectura ei a încântat audiența.

Marcel Țop și  Iulian Gliță l-au invocat pe Kostas Venetis.  Astfel personajul s-a întâlnit cu cel care i-a dat viață.


Doar o umbră


21 de ani

 

Astăzi se împlinesc 21 de ani de când cei mai curajoși români s-au jertfit pentru libertate.

*Pe 21 Decembrie 1989, câteva mii de bucureşteni au rezistat în faţa gloanţelor şi tancurilor pentru că au crezut în democraţie. Bătuţi, torturaţi sau omorâţi, ei au învins frica de dictatură şi indiferenţa celor din jur. Îi respectăm şi îi onorăm pe aceşti oameni.

Prea multă lume a uitat deja. Prea repede, prea uşor, martirii Revoluţiei din 1989 au ieşit din vieţile noastre. Tocmai de aceea, în fiecare decembrie, e timpul să ne gândim, măcar o clipă, în linişte, la cei ce nu mai sunt.

Revoluția din București a început pe 21 Decembrie 1989. In jurul orei 12, mitingul organizat de pcr pentru a justifica crimele de la Timișoara a fost întrerupt de huiduieli. Din cei 50.000 de oameni aduşi cu forţa, 10.000 au decis că este mai important să protesteze contra dictaturii decât să meargă acasă în linişte.

La ora 17, primii oameni au fost călcaţi în zona Pieţei Universităţii de un camion militar intrat frontal în mulţime. Apoi, Armata şi Securitatea loiale regimului au folosit bâte cu scuturi, gaze lacrimogene şi gloanţe pentru a împrăştia protestatarii ce rezistau în spatele baricadelor improvizate pe Bulevardul Magheru.

În ciuda masacrului ce se prefigura, câteva mii de oameni au decis să rămână. Au fost bătuţi, torturaţi sau omorâţi. Baricada lor a fost distrusă târziu în noapte, doar după ce s-a intrat în ea cu tancurile.

Cei mai mulţi din aceşti oameni încă trăiesc, traumatizaţi de lupta de atunci şi de indiferenţa de acum. Au suferit atunci, suferă şi acum.

Noi ne plecăm capul şi îi onorăm pe 21 decembrie 2010, ora 17, într-un marş de comemorare ce va urma traseul Piaţa Universităţii – Sala Dalles – Piaţa Revoluţiei.

Evenimentul se va încheia cu o proiecţie de film desfăşurată în Piaţa Universităţii, la ora 18.15.

** 21 Decembrie 2010, ora 18.00, Palatul Suțu: Lansarea cărții “Întâlnirea cu cel ce m-a împușcat”, de Florian Cristache, rănit pe 21 Decembrie 1989 în Piata Universității, lansarea site-ului ZiaristiOnline.ro, vizionarea filmului lui Corneliu “De Crăciun ne-am luat rația de Libertate”. Muzeul de Istorie a Municipiului Bucureşti (Palatul Şuţu – Piaţa Universităţii).