Category Archives: lumea din jurul meu

2022 (alte poezii)

oamenioamenioameni

oamenii sunt insule plutitoare
vremea oamenilor munți a rămas în vechime
sid&nancy
oameni  


memory (răzbate dintr-o cutiuță muzicală din plastic)

cineva din trecut
cu câteva bucle 
și gene lungi
ce a frânt multe inimi
cu suavitatea sa
pe care timpul
a spulberat-o în uitare


chiar nimeni niciodată

nimeni nu trebuie să mă iubească
așa cum sunt
cum nimeni nu mă iubește
pentru ce nu sunt

nimeni nu ar trebui să mă iubească
pentru ce aș putea fi
cum nimeni nu m-a iubit
pentru ce am fost


mesaj de pace

nu vă înfricoșați
nu vreau să cuceresc
nu vreau să întemeiez ceva
pe tărâmul de ură și praf


animalul învins

în mine crește zilnic
mizeria animalului
și o arunc la canal
cum zilnic
ștergi în zadar praful

vigoarea sa
pusă la zid
trupul său neliniștit
nelăsat
să producă moarte


reclama colecției de vară

manechinul cu părul roșcat
și ochii albaștri
din fața magazinului second hand
poartă o rochie albă
căreia zefirul îi ridică lin poalele


ce mai face viața

uneori viața bate
alteori mângâie
trecerea ei
umbre ale norilor
peste coline
raze ce uneori pătrund
prin văile întunecate








Până la Marea Celtică – Land’s End


Am postat anul trecut niște fotografii făcute de fratele meu la Land’s End  și în împrejurimi. Este minunat că după un an  sunt în măsură să vorbesc despre acest loc în urma unei experiențe personale. De la Bristol la Land’s End sunt în jur de 200 de mile(este 300 de kilometri), am făcut aproape patru ore pâna la Marazion(localitate apropiată de Land’s End) unde m-am cazat la o pensiune aflată la doi pași de mare. Chiar dacă drumurile sunt foarte bune, incidentele de pe autostradă nu sunt deloc rare, am aflat asta plecând într-o după-amiaza de vineri când un mare număr de mașini goneau spre mare. Curios este că accidentele s-au întâmplat pe autostradă(M5), care are 3 benzi pe sens și nu pe șoseaua A30 care nu se deosebește prea mult de un drum național de la noi. Cele două drumuri își împart distanța de la Bristol la Penzance(localitate de lângă Marazion).

  Chiar dacă am întârziat față de ora la care stabilisem că vom ajunge, am fost întâmpinați cu multă căldură de o doamnă trecută demult de prima tinerețe(proprietara pensiunii). A doua zi dimineață, după obișnuitul(la ei) english breakfast, eram hotărâți(eu chiar nerăbdător) să ajungem la capătul vestic al Marii Britanii(cel de pe uscat).

 Land’s End este cu adevărat un loc deosebit, o „lojă” naturală din care privești spectacolul mării. Astfel de mici golfuri stâncose sunt specifice zonei de coastă în Cornwall. Consider că zona de țărm este cu mult mai atractivă decât interiorul dominat de fermele de ierbivore domestice. Land’s End este un reper turistic care își păstrează renumele pentru că oferă fiecăruia ceva atractiv, asta fără a leza natura din jur. Există aici un restaurant cu specific pescăresc, un muzeu, un cinematograf, un loc de joacă pentru copii și primul(sau ultimul) pub din Anglia.

Pentru mine va rămâne pentru un timp(sau pentru totdeauna) locul cel mai îndepărtat în care am ajuns, un reper de unde ceva poate începe sau se poate termina. Limbile de stâncă ieșite din mare pe care cuibăresc păsări, una dintre ele găzduind un far au darul de a face din acest loc unul de neuitat.

Q


Până la Marea Celtică – Bristol

  Acum că vara a trecut, au rămas amintirile. Unele de neuitat pentru că am fost într-o călătorie prin sud-vestul Marii Britanii  de unde  m-am întors cu o grămadă de impresii și fotografii. Bucuria a fost mare, pentru că Marea Britanie figura pe o listă de cinci țări pe care aș fi vrut să le vizitez alături de Franța, Noua Zeelandă, Peru și Argentina. În același timp călătoria a însemnat și o reuniune de familie, astfel totul a fost cu mult mai simplu pentru că nu a fost nevoie să mă gândesc la cazare și transport. Locul în care m-am revăzut cu cei dragi a fost orașul Bristol, am stat patru zile acolo. Am prins niște zile ploioase, dealtfel nimic neobișnuit pentru Anglia. Au fost și o zi care a semănat mai mult cu una de vară de la noi, în care am reușit să fac o plimbare prin Kingswood și o alta prin cochetul Clifton. În Kingswood am fost chiar și la cumpărături în zona centrală a cartierului, m-am plimbat cu autobuzele etajate și am putut să constat în jurul meu gradul ridicat de civilizație și de bun simț al oamenilor.

În Clifton se află unul dintre simbolurile Bristolului, podul Clifton Suspension Bridge peste Avon Gorge construit în perioada 1836-1864 la indicațiile genialului inginer Isambard Kingdom Brunel (1806-1859). În preajma acestui pod se află și Clifton Observatory, un mic turn la baza căruia se află niște grote. Aici se află și o cameră obscură amenajată de artistul William West(1801-1861). La capătul uneia dintre grote de află un spectaculos punct de observare a Avon Gorge.

În Clifton poți găsi faimoasele pub-uri englezești, dar și sediile unor importante instituții de învățământ(Clifton College, Clifton High School și o bună parte dintre clădirile ce găzduiesc University of Bristol) și bisericești (Roman Catholic Clifton Cathedral și Christ Church).

În Bristol  mi-aș fi putut petrece întreagul sejur, nu am văzut decât o  mică parte din cele ce alcătuiesc farmecul său. Poate cu o altă ocazie să explorez mai în profunzime acest oraș încărcat de istorie. Eram însă hotărât să merg și în alte locuri, asta veți vedea în următoarele postări dedicate acestei frumoase călătorii pe tărâm britanic.

Q


Până la Marea Celtică și înapoi

Am venit din vacanța în Marea Britanie cu o bogată colecție de impresii despre o țară care reprezintă pentru pe mine o altă lume.  În următoarele săptămâni voi posta aici „secvențe” din peregrinarea mea pe meleagurile britanice.

Q


Un zâmbet al verii inocente


Wood Be Nice


Iarna luată pe aripi


Nicio surpriză


Romanul „Viața lui Kostas Venetis” la ieșirea în lume

Dacă în ianuarie, am avut parte de un eveniment literar important(Ion Mureșan și „cartea Alcool” la Cafeneaua critică), iată că luna februarie a debutat cu lansarea unui cărți ce cu siguranță este prima apariție notabilă a acestui an. Romanul „Viața lui Kostas Venetis” ce îl are ca autor pe  Octavian Soviany s-a bucurat miercuri de o lansare pe cinste. Evenimentul a avut loc la Librăria Dalles și s-a bucurat de prezența multor iubitori de literatură contemporană. Astfel, între miile de cărți din librăria bucureșteană și-a mai făcut loc încă una, care se pare că nu-i va ocupa prea mult timp unul dintre rafturi,  pentru că repede își va găsi loc în biblioteci personale. Căci ce poate fi o lansare de carte, dacă nu un botez simbolic cu nași și cu un alai menit să-i însoțească ieșirea în lume.

Radu Aldulescu a vorbit la modul elogios despre cartea lui Octavian Soviany.

Dragoș C. Butuzea a vorbit despre „Viața lui Kostas Venetis” din postura iubitorului de literatură care deține și un blog literar.

Nora Iuga i-a scris lui Kostas Venetis o scrisoare. Lectura ei a încântat audiența.

Marcel Țop și  Iulian Gliță l-au invocat pe Kostas Venetis.  Astfel personajul s-a întâlnit cu cel care i-a dat viață.


Doar o umbră