Category Archives: literatură

Agamemnon (Zile)

! o întâmplare
la fel cu celelalte
(puțin mai absurdă)
e și moartea noastră
pe care-o acceptăm
în cele din urmă
pentru că altfel viața
nu ne-o putem închipui:
și morții doriți într-atâta
cu mâna absenței
celei mai pure
își încing în jurul frunții
atributul imortalității:
vecinic dornic
să-și oglindească fața
sufletul nostru
cere moartea
în fiece noapte !

Poem de Cezar Ivănescu


Sonnet 18


Vuiet de brazi

O, sora mea tristețea, iasomia -
neauzite gemete strâng
în vuiet de brazi
sub fermecata lunii paloare...

Du-te! i-am spus, pleacă, suflete,
mi-ai devenit strivitoare povară,
lasă-mă singur, limpede, mineral,
ori lasă-mă-n carne, pe brânci,
mărunt, pofticios, nesătul -
toate-mi sînt grele, adânci și amare,
albe fâșii de durere...
(O, Doamne, iubita
și-a pierdut creionul dermatograf!...)

Din ceasul meu, plin
de rozătoare furnici, curge
un fin rumeguș alb, sonor,
care-mi pudrează fără-ncetare
fruntea postumă... O, aș trăi
în dureri comparate, orgolios,
scuturând peste mine
zăvoiul memoriei...

O, sora mea tristețea, iasomia-
cuțite de jale și vuiet de brazi
și vuiet de păsări amare, de tutun,
sub fermecata lunii paloare...
(O, Doamne, să nu uit, iubita
și-a pierdut creionul dermatograf!...)

Poem de Geo Dumitrescu

Vei fi judecată după legea florilor

O Simplitate, un fum,
că durerile trec, îmi tot spune...
O Simplitate, un fum,
în valea frumoasă unde șezum,
iubito, ești umbră, îmi spune.
O Conștiință, o stea,
că-i veșnicie durerea îmi spune...
O Conștiință, o stea,
că ești durere, iubito, îmi spune,
că veșnicia ești, pururea.
Și îngerii, o, tu, adormită,
pe luth de ivoriu recită
și e al pierzării, ecoul nebun:
că ești durere îngerii spun.

Poem de Emil Botta


diriguitorii unui nou viitor


Piano

Și iar toate-s triste.
Și azi, ca și ieri -
Potop de dureri.

Și visul apune
În negru destin...

Și vremuri mai bune
Nu vin, nu mai vin,
Și nici mângâieri...

Și iar toate-s triste,
Și azi, ca și ieri...

Poem de George Bacovia (Cu voi - 1930)

Rememorare umilă

Nu știu dacă mă crede cineva dar noaptea aceea

era caldă și limpede și mănușile de pe masă încă erau

pline de somnul degetelor tale și clopoțelul

adus când afară fulguia mereu și mereu ne spunea

povești cu portocale cu pescăruși cu o fotografie

în care urma să ne așezăm unul lângă altul pe țărm

privind o corabie mică îndreptată spre noi













și s-a făcut dimineață geroasă

















nu știu dacă mă crede cineva dar noaptea aceea

era caldă și limpede

























Poem de Petre Stoica din volumul ,,O nuntă de cenușă”(1977)


















				

Breath


atac moartea

o atac în timpul existenţei mele

o atac în timpul zilei şi-n timpul nopţii

într-un timp care nu mai este

al nopţii al iernii sau al

ultimei însoriri înaintea amurgului

o atac într-un timp care este al

atacului meu asupra morţii

ca şi cum ar putea moartea să existe

aşa cum există acest pămînt care urcă

în dreptul pieptului meu

în dreptul păsărilor în zbor

să existe asemenea apelor sau mîinii mele

asemeni casei în care locuiesc să existe

în felul în care poate fi părăsită

şi oricînd regăsită

să existe în felul existării lucrurilor în univers

care îmi dau astfel libertatea

aceasta ar fi scopul atacului meu asupra morţii

Poem de Gheorghe Iova


Pleacă trenul

Când stai în tren și pleacă trenul vecin,
De ce ai impresia că ai plecat
Tu?

Primăvara și toamna
Te tot uiți pe cer, pierdut în gânduri,
Stoluri de păsări vin,
Stoluri de păsări pleacă,
De ce ai impresia că mergi tu?

Toată viața m-am uitat pe fereastră
Pironit într-un colț
De autobuz, de tren, de vapor
Hurducat de căruță
M-am uitat cum fug de mine copacii,
Oameni, orașe, continente
De ce sunt copleșit de atâtea emoții,
De ce am impresia
Că am cunoscut lumea?

Poem de Marin Sorescu din volumul Traversarea(1994)