Monthly Archives: Februarie 2011

Sfaturi pentru cel care dorește să locuiască pe aceeași stradă cu mine

Aspiră la gesturi decolorate și ignoră piperul fin măcinat

nu evita niciodată izvoarele subterane care au aspect familiar

surprins de furtună lasă-ți fruntea pe creanga ce mai solemnă

în prezența furnicilor uită amărăciunea zilei fără ceasornic autentic

fii sigur că fluturele acestei după-amiezi va ajunge în neant

nu te lăsa niciodată înșelat de criminalul somn  al oglinzii

retras în clopotnița păsărilor ia asupra ta povara albăstrimii

apără modelul acelei grădini pe care am propus-o cândva în vis

roagă-te zilnic pentru misterul refugiat în pianul din pod

de ce să te lași sedus de nonșalanța și fragilitatea moliei?

dă la o parte mâlul depus de sâmburele dulce al adevărului

ai în  vedere faptul că tăișul ruginei este necruțător

înainte de a vorbi despre mine ia referințe de la florile de câmp

și niciodată nu sta la cheremul gărgăriței refulate

 

Poem de Petre Stoica

Anunțuri

În iad toate becurile sunt arse (book trailer)


Institutul Blecher (XXXIV) – invitație


Lansarea romanului „Dilăr pentru o zi” – invitație

lansare Dilar pentru o zi de Andrei Ruse in Cool CAT


Cântec de iarnă

Ești atât de frumoasă, iarna!
Câmpul întins în spate, lângă orizont,
și copacii opriți, din fuga crivățului…
Îmi tremură nările
și nicio mireasmă,
și nicio boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheață,
al sorilor.
Ce limpezi sunt mâinile tale, iarna!
Și nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc liniștit, idolatru
și gândul crește-n cercuri
sonorizând copacii
câte doi,
câte patru.

Poem de Nichita Stănescu din volumul de debut „Sensul iubirii” (1960).


Poezie persană – Vahși (1531 – 1583)

S-a născut în prima jumătate a secolului al XVI-lea în satul Bafgh, lângă Kerman. A trăit mai mult în Yazd. S-a inspirat din masnaviurile lui Nezami, a scris și el două pe care le-a intitulat Nazer și Manșur, respectiv Șirin și Farhad. A mai scris gazeluri și a născocit o formă fixă de poezie numită tarkib band.

 

Vulcanul
Mi-i teamă-n miezul nopții,
din piept, să scot suspine,
să nu scap vreo scânteie
din inimă — pe buze
ca să s-aprindă focul
pe undeva, prin preajmă!
Nu bate-n toba vrajbei
cu mine și, ai grijă,
de-oștenii mei războinici
mai bine te ferește!
De spun o rugăminte,
ostașii mei îndată,
năvală dau asupra
întregii lumi! Ia seama,
acest văzduh de-atâtea
suspine un vulcan e —
nu trece prea aproape
de mine! Prin dogoare,
când păsări trec, aripa
aprinsă și-o blesteamă!
Trezită-i băutura,
și fluierul nu scoate
un sunet. Este vremea
paharnicul să toarne
o nouă băutură
iar lăutarul nostru
un cântec nou să-nceapă!
De astăzi înainte
nu pot să-mi duc viàța
în temnița mâhnirii,
decât legat în fiare,
cu lacăte la ușă…
O, tu, Vahși, de-atâta
durere îndurată
îți picură din limbă
ucigătoare-otravă!
Pe-acest hanger au cine-i
viteazul să se-azvârle?

Traducerea George Dan


I se spunea Nebunul