Dacă se poate trăi la întâmplare

   Dacă se poate trăi la întâmplare, fără destin
   în zilele astea cu mult vânt și numai acum –
   te voi minți și tu ai să mă crezi, scârțâie fereastra,
   trage curentul și-ți va scăpa înșelăciunea răspunsului meu
orice ți-aș fi spus era același lucru, îmi pare rău pentru
mine ori de câte ori aud că o femeie frumoasă e pe cale 
să întâlnească un bărbat, de fiecare dată când trec prin
dreptul unei biserici, pe celaltă parte a drumului trece o
femeie superbă și nici măcar cuvintele nu se înceleștează unul de altul
   Sunt câteva momente, după ce ai sărit din avion, îți spun,
   acelea în care parașuta nu se deschide;
   curentul trântește o ușă și tu vei introduce în propoziția mea 
   un cuvânt,
   pe care îți închipui că l-ai auzit, de fapt s-a trântit ușa aceea.
   E ca și cum îți vorbesc cu toate lucrurile din casă în vremea asta   
   de vânt –
   și acum va trebui să-ți vorbesc,
   curând sngurul meu costum se va învechi,
   se va uza pe la coate și la genunchi – cum voi putea apărea 
   atunci în fața ta?
   Apariția mea, astăzi, nu va surprinde pe nimeni, parcă ați fi oamenii 
   din vechime,
   ei nu mai cunoșteau alte fapte care să mai fi fost făcute și înainte 
   de zei sau de eroi.


Poem de Iustin Panța

Cântec de dragoste

Vapori de țuică să-mi scalde rărunchii

‘Nainte să mă pun lâng-al tău trup,

Altfel mă pierd și-mi tremură genunchii

Când ale tale mreje mă corup.

♣

O, vântul cum, prin tufe dând târcoale,

Fustiței să se umfle îi dă ghes,

Iar eu, rupând brocartul fin și moale,

Genunchii-mi calzi între ai tăi îndes…

♣

Când beau, pare de’ndată cerul serii

Mai sumbru și mai cu reflexe mov.

Iar tu-n cămașa de subțirimea verii

Aștepți ca într-un impozant alcov.

♣

Se-nvârte câmpul – nu-i de la alcool –

Cât între-a’ tale coapse stau lungit.

Se leagănă întunecatul cer să cadă-n gol –

La fel de lin, tot mai grăbit.

♣

Genunchii-ți mă leagănă-n plăcut balans

Și inima mi-e grea, dar nu mă lași să cad.

La fel ne legănăm și noi, în dans,

Între pământ și cer, tot mai spre iad.

♣

Poem de Bertolt Brecht  din volumul „Cum cucerești un înger. Poeme erotice” – Editura Art(2014)

Traducerea Gabriel Horațiu Decuble

Un poem de Mark Strand