ca să construiești o punte între malurile prăpastiei ai nevoie de cel puțin două pietre una care pleacă și cealaltă care ajunge ceva nu tocmai solid și care-și schimbă mereu culoarea cum ar fi o memorie sau un cameleon fiecare în spate cu propria cruce de apă
poem de Valeriu Mircea Popa (1947-2021)
Lasă un comentariu | tags: in memoriam, o punte, poeți români, poem, Valeriu Mircea Popa | posted in literatură, Poezie
| L | M | M | J | V | S | D |
|---|---|---|---|---|---|---|
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
| 8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
| 15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
| 22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
| 29 | 30 | 31 | ||||
 | velveteenboard la Își mai amintea doar numele… |
 | lumeanoastramagica la Răul |
| quasiote la atac moartea |
 | white noise la atac moartea |
 | Mădălina lu' Cafanu la atac moartea |
 | tomtom la Poezie persană – Omar Kh… |
| Mădălina la Almost a kiss |
| quasiote la Inscape |
Q-zone