Din Bucureștiul meu

Curtea Mănăstirii Stavropoleos într-o zi luminoasă de aprilie.

Publicitate

Amintirile unei toamne

 

Asfințit

Peste-aceleași arătări și-aceleași case

clopot de sear-aud. Și stau în cruce

cu o zi sub cer pierdută.

Prin ani subt poduri se depărtează

ce focuri vechi? ce nouă plută?

 

Printre ziduri ceasul umbrelor mă-ncearcă.

Se desface — care poartă?

Se deschide — care ușă?

Ies vârstele și-mi pun pe cap

aureolă de cenușă.

 

Întârziind subt vremi schimbate,

îmi taie drumul — care prieten?

Îmi taie pasul — ce vrăjmaș?

Ah, păsărea Foenix ca altădată

nu mai zboară peste oraș.

 

 

Poem de Lucian Blaga.

Măgura

Pentru că îmi era dor de munte și de iarnă am fost pentru prima dată la Măgura. Asta s-a întâmplat pe la mijlocul lui ianuarie,  pe când în București nu fusese zărit nici măcar un fulg de zăpadă. Am găsit acolo tot ce am căutat, ba chiar mai  mult decât atât. Și am hotărât să merg acolo și la vară când alte fațete ale locului mi se vor arăta.

A fost o iarnă de povestit la nepoți ce pentru mine a început cu acestă foarte plăcută drumeție la Măgura.

Două zile însorite la Florieni

Aceasta este o selecție din prima serie de fotografii a acestui an. Le-am făcut la Florieni, unde m-am bucurat la început de ianuarie de două zile de primăvară.

Ceremonii de seară

Ea înaintează pe gheața subțire ca frunza

Înaintează grijuliu cum ai sufla o petală

 

Când se va sparge eu voi fi în larg

departe foarte departe

și rostogolindu-mă mă voi duce adânc

 

Ca o piatră oarecare — inima

Nu-i nimic de făcut

 

În fiecare seară

ea înaintează pe gheața subțire ca frunza

departe foarte departe

și coboară foarte adânc

 

Poem de Marta Petreu (din volumul „Scara lui Iacob” – Cartea Românească, 2006)

Ipostaza blândă a câinelui de aer

mopete iese seara în grădina orașului, sub munte,

șă-și plimbe un câine de aer — câinele lui personal —

așa cum alții au viciul lor propriu, și stau să se încrunte

în jurul lui. aleea din munte se face ca un bocal

cu peștișori aurii înotând nevăzuți în jurul lui,

al lui mopete. câinele lui urcă prin pietre —

mopete îl lasă — el se gândește la lucrul lui

ca și pânza penelopei, mereu sfâșiată lângă vetre

mereu căutate, și stinse, și iarăși, câinele stă

uneori la copaci. mopete, absent,

așteaptă. și mai târziu, din acest lent

urcuș pe alee cu un câine de aer are să

rămână pentru vreo făptură urcând

urma lui mopete, a câinelui, dansul lor blând.

Poem de Mircea Ivănescu.

Culorile toamnei

Până la Marea Celtică – Land’s End

Am postat anul trecut niște fotografii făcute de fratele meu la Land’s End  și în împrejurimi. Este minunat că după un an  sunt în măsură să vorbesc despre acest loc în urma unei experiențe personale. De la Bristol la Land’s End sunt în jur de 200 de mile(este 300 de kilometri), am făcut aproape patru ore pâna la Marazion(localitate apropiată de Land’s End) unde m-am cazat la o pensiune aflată la doi pași de mare. Chiar dacă drumurile sunt foarte bune, incidentele de pe autostradă nu sunt deloc rare, am aflat asta plecând într-o după-amiaza de vineri când un mare număr de mașini goneau spre mare. Curios este că accidentele s-au întâmplat pe autostradă(M5), care are 3 benzi pe sens și nu pe șoseaua A30 care nu se deosebește prea mult de un drum național de la noi. Cele două drumuri își împart distanța de la Bristol la Penzance(localitate de lângă Marazion).

  Chiar dacă am întârziat față de ora la care stabilisem că vom ajunge, am fost întâmpinați cu multă căldură de o doamnă trecută demult de prima tinerețe(proprietara pensiunii). A doua zi dimineață, după obișnuitul(la ei) english breakfast, eram hotărâți(eu chiar nerăbdător) să ajungem la capătul vestic al Marii Britanii(cel de pe uscat).

 Land’s End este cu adevărat un loc deosebit, o „lojă” naturală din care privești spectacolul mării. Astfel de mici golfuri stâncose sunt specifice zonei de coastă în Cornwall. Consider că zona de țărm este cu mult mai atractivă decât interiorul dominat de fermele de ierbivore domestice. Land’s End este un reper turistic care își păstrează renumele pentru că oferă fiecăruia ceva atractiv, asta fără a leza natura din jur. Există aici un restaurant cu specific pescăresc, un muzeu, un cinematograf, un loc de joacă pentru copii și primul(sau ultimul) pub din Anglia.

Pentru mine va rămâne pentru un timp(sau pentru totdeauna) locul cel mai îndepărtat în care am ajuns, un reper de unde ceva poate începe sau se poate termina. Limbile de stâncă ieșite din mare pe care cuibăresc păsări, una dintre ele găzduind un far au darul de a face din acest loc unul de neuitat.

Q

Până la Marea Celtică – Bristol

  Acum că vara a trecut, au rămas amintirile. Unele de neuitat pentru că am fost într-o călătorie prin sud-vestul Marii Britanii  de unde  m-am întors cu o grămadă de impresii și fotografii. Bucuria a fost mare, pentru că Marea Britanie figura pe o listă de cinci țări pe care aș fi vrut să le vizitez alături de Franța, Noua Zeelandă, Peru și Argentina. În același timp călătoria a însemnat și o reuniune de familie, astfel totul a fost cu mult mai simplu pentru că nu a fost nevoie să mă gândesc la cazare și transport. Locul în care m-am revăzut cu cei dragi a fost orașul Bristol, am stat patru zile acolo. Am prins niște zile ploioase, dealtfel nimic neobișnuit pentru Anglia. Au fost și o zi care a semănat mai mult cu una de vară de la noi, în care am reușit să fac o plimbare prin Kingswood și o alta prin cochetul Clifton. În Kingswood am fost chiar și la cumpărături în zona centrală a cartierului, m-am plimbat cu autobuzele etajate și am putut să constat în jurul meu gradul ridicat de civilizație și de bun simț al oamenilor.

În Clifton se află unul dintre simbolurile Bristolului, podul Clifton Suspension Bridge peste Avon Gorge construit în perioada 1836-1864 la indicațiile genialului inginer Isambard Kingdom Brunel (1806-1859). În preajma acestui pod se află și Clifton Observatory, un mic turn la baza căruia se află niște grote. Aici se află și o cameră obscură amenajată de artistul William West(1801-1861). La capătul uneia dintre grote de află un spectaculos punct de observare a Avon Gorge.

În Clifton poți găsi faimoasele pub-uri englezești, dar și sediile unor importante instituții de învățământ(Clifton College, Clifton High School și o bună parte dintre clădirile ce găzduiesc University of Bristol) și bisericești (Roman Catholic Clifton Cathedral și Christ Church).

În Bristol  mi-aș fi putut petrece întreagul sejur, nu am văzut decât o  mică parte din cele ce alcătuiesc farmecul său. Poate cu o altă ocazie să explorez mai în profunzime acest oraș încărcat de istorie. Eram însă hotărât să merg și în alte locuri, asta veți vedea în următoarele postări dedicate acestei frumoase călătorii pe tărâm britanic.

Q