Monthly Archives: iunie 2014
vei auzi din nou fii inima mea
vei auzi din nou fii inima mea
simplu: deschizi doar niște canale
care din obișnuință nu mai duceau nicăieri
apoi îți arzi hainele
o piele febril decheiată
încă om
mâine poimâine doar mărturia lui poate amintirea
cu haosul ei frățesc: și mai mic uriaș inimă și
așadar așadar devii a doua mea inimă
apropie-te
la toate acestea ce vei răspunde? fără un cuvânt
vei părăsi la noapte orașul
și absența ta: o cicatrice pe un perete de aer
micșorându-se din ce în ce din ce în ce
Poem de Virgil Mazilescu
Sintagmele în care vine noaptea
— Noaptea cu foile ei
nu mai are probleme particulare. Un lexicon
cu lucarne din care ies pe rând aproape la întâmplare
trupul tău uneori trupul meu
biete sintagme peste care se plimbă un abur subțire. Și cât
de mult am vrut să nu mai fie moarte în casa aceasta
cât de mult. Umblam după rochia ta ca după o ediție rară
zăpăcit de cutele în care ghemuiau stropi de ploaie.
Așa am trăit: între cuvinte și carne. Nu pădurile de
mesteceni
niciodată cerneala în care poți fi un prizonier taciturn
o petală nimic din toate acestea. Noaptea doar. Ea și
trupul tău uneori trupul meu
sintagme peste care se plimbă un abur subțire.
Poem de Aurel Dumitrașcu
Miracol
Un Cristal în mii de faţete neştiind una de alta decât, poate, prin senzaţia de animal de răcoare care le cutreieră când ascultă în califate de poziţii în reflexii în apă a unor geometrii incredibile de forma unor lebede cu nostalgii de safire în sânge ca o rocă sau ca un pustiu gândind saturnale la mari depărtări cascade verzi şi animale de mătase şi ca o hlamidă rece a presimţirii ferindu-te cu fast şi insomnii la masa cu sfeşnice, fiecare un suflet mort de mult stând cu tine la masă ori străinii care tocmai au sosit odată cu seara şi asta durând cale de un om cineva, se pare o va înlocui cu cenuşe şi tu vei trece cu aceeaşi solemnitate fără a spune un cuvânt deoarece aidoma clapelor au nevoie de întreg sistemul pianului altfel vom juca domino împreună la ceai timp de 4 imperii reluându-se prin caleidoscop până când aerului îi vor creşte unghii şi se va juca biliard cu ochii rostogoliţi pe lespedea albă Poem de Daniel Turcea
doi
acolo în copacul singur din câmpie
am găsit o barcă prin a cărei spărtură
e trecută o ramură
atât de bucuroși suntem la răsărit pe cât
de îngândurați la asfințit
iubirea în care ne-am înfășurat
e înaintarea în visul
în care trecem peste valuri înalte
în îmbrățișarea noastră cuprindem creanga
așa își ascute spinii și înflorește
Poem de George Floarea