Monthly Archives: iunie 2014

When things explode


vei auzi din nou fii inima mea

vei auzi din nou fii inima mea
simplu: deschizi doar niște canale
care din obișnuință nu mai duceau nicăieri
apoi îți arzi hainele
                     o piele febril decheiată
                                    încă om
mâine poimâine doar mărturia lui poate amintirea
cu haosul ei frățesc: și mai mic uriaș inimă și
așadar așadar devii a doua mea inimă
apropie-te



la toate acestea ce vei răspunde? fără un cuvânt
vei părăsi la noapte orașul
și absența ta: o cicatrice pe un perete de aer
micșorându-se din ce în ce din ce în ce


Poem de Virgil Mazilescu
Publicitate

Sintagmele în care vine noaptea

— Noaptea cu foile ei

nu mai are probleme particulare. Un lexicon

cu lucarne din care ies pe rând aproape la întâmplare

trupul tău uneori trupul meu

biete sintagme peste care se plimbă un abur subțire. Și cât

de mult am vrut să nu mai fie moarte în casa aceasta

cât de mult. Umblam după rochia ta ca după o ediție rară

zăpăcit de cutele în care ghemuiau stropi de ploaie.

Așa am trăit: între cuvinte și carne. Nu pădurile de

mesteceni

niciodată cerneala în care poți fi un prizonier taciturn

o petală nimic din toate acestea. Noaptea doar. Ea și

trupul tău uneori trupul meu

sintagme peste care se plimbă un abur subțire.

 

Poem de Aurel Dumitrașcu

 


tiempo y silencio


Miracol

 Un Cristal
 în mii de faţete neştiind una de alta
 decât, poate, prin senzaţia de animal de răcoare
 care le cutreieră
 când ascultă în califate de poziţii
 în reflexii în apă a unor geometrii incredibile
 de forma unor lebede
 cu nostalgii de safire în sânge
 ca o rocă
 sau ca un pustiu
 gândind saturnale la mari depărtări
 cascade verzi şi animale de mătase
 
 şi ca o hlamidă rece a presimţirii
 ferindu-te cu fast şi insomnii
 la masa cu sfeşnice, fiecare
 un suflet mort de mult stând cu tine la masă
 ori străinii care tocmai au sosit odată cu seara
 şi asta durând
 cale de un om
 
 cineva, se pare
 o va înlocui cu cenuşe
 şi tu vei trece cu aceeaşi solemnitate
 fără a spune un cuvânt
 deoarece aidoma clapelor
 au nevoie de întreg sistemul pianului
 altfel vom juca domino
 împreună
 la ceai
 timp de 4 imperii
 reluându-se prin caleidoscop
 până când aerului îi vor creşte unghii
 şi se va juca biliard
 cu ochii rostogoliţi pe lespedea albă

Poem de Daniel Turcea

 


doi

acolo în copacul singur din câmpie
am găsit o barcă prin a cărei spărtură
e trecută o ramură
atât de bucuroși suntem la răsărit pe cât
de îngândurați la asfințit
iubirea în care ne-am înfășurat
e înaintarea în visul
în care trecem peste valuri înalte
în îmbrățișarea noastră cuprindem creanga
așa își ascute spinii și înflorește

 

Poem  de George Floarea