Îmbătați-vă

       Trebuie să fii mereu beat. În asta constă totul: asta e singura problemă. Pentru a nu simți oribila povară a Timpului, care vă strivește umerii și va țintuiește cu fața la pământ, trebuie să vă îmbătați fără încetare.
         Cu ce? Cu vin, cu poezie sau cu virtute, după cum vă e placul. Dar îmbătați-vă.
         Și dacă uneori pe treptele unui palat, în iarba verde a unui șanț, în singurătatea posomorâtă a camerei voastre, o să va treziți după beția ce s-a risipit pe jumătate sau a dispărut, întrebați vântul, valul, pasărea, steaua sau orologiul, tot ce fuge, tot de geme, tot ce se rostogolește, tot ce cântă, tot ce vorbește ce oră e, iar vântul, valul, pasărea, steaua sau orologiul vă vor răspunde: „E ora să vă-mbătați! Pentru a nu mai fi sclavii martirizați ai Timpului, îmbătați-vă; îmbătați-vă fără încetare! Cu vin, cu poezie sau cu virtute, după cum vă e placul”.

Poem de Charles Baudelaire din volumul „Mici poeme în prozã“ – Casa de Editurã Max Blecher(2015)

Traducerea Octavian Soviany

Publicitate

Dark ages

Un copil cu ochii de câine
m-a întrebat într-o zi
dacă este greu să ajungi scriitor.
Era iarnă și totuși ploua
pe drumul scurt dintre școală și casă.
Gunoaiele tăvălite de ape
se spălau cu frenezie.
Până și gunoaiele voiau să se spele.
Le simțeam bucuria când o băltoacă
mi-a mângâiat tălpile prin pantofi.
Laptele nu venise.
Ne-am așezat cuminți (o, mult prea cuminți)
la coadă dar n-am rezistat.
Era mult prea frig.
Câinii cartierului începuseră să latre,
beznă era tot mai groasă, n-aveam mănuși,
Țipenie-de-Om zăcea lat la intrarea în casă.
Pană-de-Curent și el, cu Pană-de-Gaz,
prin cotloane, la bârfă.
Frig, foarte frig,
frig și gheață, greață.

Un copil orfan m-a întrebat într-o zi
pe drumul scurt dintre școală și casă
dacă este greu să ajungi scriitor.

Un ochi de câine bătut
i-a răspuns unui alt ochi de câine bătut
să privească mai bine în jur
până când o să învețe să latre
să-și îndrepte gâtlejul când
stelele-n sus,
libertatea departe.

Poem de Mariana Marin

Corona