Târgul Național al Cărții de Poezie(ediția I) – fotografii și impresii

M-am bucurat la începutul verii(2-5 iunie) de apariția unui târg de carte dedicat poeziei. Târgul Național al Cărții de Poezie este o inițiativă pe care o consider deosebită, asta pentru că sunt solidar cu mai toate evenimentele ce ne propun întâlnirea cu poezia contemporană.

Am fost la trei lecturi publice și am cumpărat cărți. Cele trei lecturi s-au ridicat la nivelul așteptărilor, poate și pentru că au fost susținute de poete și poeți din generații diferite, cu o foarte bună reprezentare a ceea ce înseamnă azi, poezia. Mi-a fost foarte greu să mă decid asupra cărților pe care urma să le cumpăr, oferta a fost variată și foarte interesantă, așa că în funcție de banii pe care i-am avut a trebuit să fiu foarte selectiv. Am cumpărat cărți pe care mi le doream de ceva timp și nu apucasem din varii motive să mi le procur, amânând achiziția celor apărute recent. M-a  mulțumit faptul că am avut ocazia de a întâlni într-un singur loc mai toate editurile ce publică poezie. Deasemenea, vreau să remarc efortul deosebit al Mirunei Vlada, care în cele două zile în care m-am perindat pe la târg, mi s-a părut atotprezentă și foarte implicată.

Consider că ideea acestui târg este foarte bună, poate că în următorii ani se va bucura de mai mult sprijin din partea instituțiilor culturale și de mai multă popularizare.

Și pentru că spuneam că am fost la trei lecturi, iată și câteva imagini:

Diana Geacăr a citit în cadrul lecturii ce s-a desfășurat la Institutul Blecher, care cu ocazia TNCP a avut o ediție mai deosebită ce a constat în lecturile a șase poete. Claudiu Komartin având astfel ocazia de a ni le prezenta și pe Angela Marinescu, Magda Cârneci, Ana Dragu, Simona Popescu și Rita Chirian.

La lectura de la Biblioteca Metropolitană(joi, 3 iunie) au citit poeții Daniel D. Marin, Mircea Valeriu Popa, Miki Vieru, Ovia Herbert și Constantin Abăluță. Au fost și două prezențe feminine, e vorba de poetele Gabriela Toma și Ofelia Prodan. (În fotografie: Ovia Herbert, Miki Vieru, Ofelia Prodan și Constantin Abăluță)

Gabriela Toma și Daniel D. Marin

Constantin Abăluță și Mircea Valeriu Popa

Ofelia Prodan

A treia lectură s-a desfășurat la sediul Uniunii Scriitorilor și a fost susținută de poeții Marin Mălaicu-Hondrari, Constantin Acosmei, Radu Vancu, Stoian G. Bogdan și Claudiu Komartin. Cel care jucat rolul „prezentatorului” a fost poetul Cosmin Perța. Publicul a fost numeros, deși lectura s-a desfășurat în salonul de la primul nivel al Casei Monteoru și mulți dintre cei prezenți au stat în picioare,  Sala Oglinzilor fiind ocupată cu un alt eveniment.

Marin Mălaicu-Hondrari

Claudiu Komartin

Radu Vancu

Stoian G. Bogdan

Constantin Acosmei

Bookfest 2010 – ce cărți se vor lansa

Am făcut o selecție personală a cărților ce se vor lansa la Bookfest,  cărți pe care  mi le doresc.

Editura Cartea Românească

Romanul „Ana Maria și îngerii” , ultima carte  a cunoscutului romancier Radu Aldulescu se va lansa vineri, 11 iunie, la ora 14,30. Lansarea cărții se va face în prezența scriitorului Bogdan Suceavă și a criticilor literari Carmen Mușat, Bogdan-Alexandru Stănescu și  Daniel Cristea-Enache.

Sâmbătă, 12 iunie, de la ora 17, Mircea Cărtărescu și Marius Chivu vor prezenta romanul „Apropierea” de Marin Mălaicu-Hondrari.

Vineri  11 iunie, de la ora 17.00 vor fi lansate volumele de poezie şi toată bucuria acelor ani trişti de m. duţescu si apasă de sorin despot. Prezintă criticul literar Bogdan-Alexandru Stănescu şi scriitorul Florin Iaru. Volumul apasă a obţinut Premiul pentru Poezie la Concursul de manuscrise sub 35 de ani al Uniunii Scriitorilor din România, 2009, iar volumul şi toată bucuria acelor ani trişti a obţinut Premiul pentru Poezie la Concursul de Debut al Editurii Cartea Românească.

Editura Polirom

Sâmbătă, 12 iunie, ora 17, 30, lansarea primei antologii în limba română a operei lui Allen Ginsberg. Cartea „Howl și alte poeme” se va lansa în prezența lui Mircea Cărtărescu, Florin Iaru și Bogdan-Alexandru Stănescu.

Editura Humanitas

Sâmbătă, 12 iunie, ora 13,30 – lansarea cărții „Întâlnire cu un necunoscut” de Gabriel Liiceanu. Invitați Gabriel Liiceanu și Vlad Zografi.

Sâmbătă, 12 iunie, ora 16,30 –  lansarea cărții „Leagănul respirației” de Herta Müller. Invitați Gabriel Liiceanu, Simona Kessler, Alexandru Şahighian, Rodica Binder și Denisa Comănescu.

Editura Paralela 45

Joi, 10 iunie, la ora 16, se vor lansa volumele de versuri „În trei zile lumea va fi devorată” de Ofelia Prodan și „Ținuturile sudului” de Andra Rotaru.

Invitati: Nora Iuga, Ion Bogdan Lefter, Octavian Soviany, Cosmin Ciotlos, Cosmin Perta.

Duminică , 13 iunie, se va lansa volumul „Giorno dopo giorno/zi după zi” de Salvatore Quasimodo, în colecția bilingvă de poezie. Invitați Ilie Constantin(cel care a tradus în limba română) și Livius Ciocârlie.

moartea ca naștere în altă parte

Un câine

un câine care se mănâncă singur nu trebuie
să fie mai mult de-atât dacă îi este foame
în cazul oamenilor care se mănâncă singuri
foamea este de cunoaştere sau de înţeles
nervii sunt devoraţi cât ai clipi
doctorii îi reînnoadă cu liţă
şi iar sunt sfâşiaţi cu dinţii
oamenii aceştia înghit
bucăţi tot mai mari din ei
hălcile pline de sârmă
le distruge stomacul
şi nu mai au în ce
să simtă iubirea

nimic nu mai înţeapă
nimic nu mai taie
nimic nu mai găureşte
nimic nu mai zdrobeşte

doar acul, foarfeca, burghiul
şi dintele.

lupta se dă pe locul din
inima teoretică a adversarului
acţiunea este invazie
goală ce curge
prin momentele din care
au fugit
toţi oamenii cu amintirile lor
inclusiv pământul călcat
de ei în picioare
păsările au zburat şi ele
până la autodispariţie

tu treci pe lângă tine
eu trec pe lângă mine
oamenii ce se mănâncă singuri
stau în casă şi pe stradă
nu vezi picior de câine.

Mami și Tati

Copiii au venit cu copiii lor
Copiii lor au venit cu copiii lor
Copiii copiilor lor au venit cu copiii lor
Copiii părinţi, copiii bunici, copiii străbunici
Copiii veniţi cu copiii.

Niște cortine

Ne plesnesc cortinele
Se limpezeşte vederea,
E haos pe scenă,
La 12 fix se coboară în sală
Cu sticlele de şampanie în mâini
Şi acolo se ciocneşte un
pahar cu publicul
în loc de asta se instalează surpriza
ne dăm din senin capete în gură şi
râdem de mama focului cu buzele pline de
sânge, cu limbile muşcate.

Poeme de George Vasilievici ( 1978 – 2010)

Institutul Blecher(ediția a XVI-a) – între real și fantastic

Pe 31 martie, la ediția a XVI-a  a Institutului Blecher am avut ocazia să fac cunoștintă cu doi autori pe care îi știam doar de pe saiturile literare, e vorba de tânăra poetă Ioana Miron și scriitorul Silviu Gherman. Ioana Miron a citit un grupaj de poeme intitulat „Convulsii și imitațiile lor”, iar Silviu Gherman un fragment de proză numit „Text în lucru”.

Despre poezia Ioanei Miron, cei prezenți au formulat opinii ce s-au încadrat între desființare și încurajare. Ca la orice debut, s-au observat atât lucruri bune, cât și sincope.

Fragmentul de proză citit de Silviu Gherman a stârnit la rândul lui discuții aprinse. Lumea fantastică din textul prezentat a reușit să-i capteze pe o mare parte dintre cei prezenți, au fost  câțiva care s-au declarat nesatisfăcuți aducând şi argumente în sprijinul poziției lor.

 

Din punctul meu de vedere, poezia Ioanei Miron dă senzația unei fragmentări excesive, a unui angrenaj rece care nu poate stârni nimic cititorului în urma lecturii. În fiecare poem am întâlnit doar rânduri sau unele formulări  demne de luat în seamă, prea puține din păcate.

În schimb la proza lui Silviu Gherman m-a captat, atât povestea în sine, cu toată încrengătură ei de personaje fantastice, dar și ce se vede dincolo de ea. Tehnica lui în mai multe straturi e o metodă foarte bună de a atrage cititorii  interesati de scrierile menite a îi provoca la reflexivitate.

A fost și de data aceasta la Institutul Blecher o întâlnire încărcată cu acele aspecte ce ar fi bucurat orice iubitor de literatură.

Q

Iată unul dintre poemele prezentate de Ioana Miron:

 

steril

 

nebunia

e mult mai frumoasă dacă începe noaptea

 

 

 

 

în contratimp

două seringi se bat pentru aceeași venă

nu câștigă niciuna

 

 

 

 

din patru variante

alegem pe a cincea

strada sângerează hoți de zâmbete

zâmbetul meu

zâmbetul altora

terminăm

în coji de portocale

un poem ratat

captiv într-o carte de colecție

din care muști steril

când

vine cineva și așteaptă fără milă

să transpiri

inactiv

firmituri

 

Pe unde am mai fost în luna lui Marte

În luna martie, pe lângă clubul de lectură Institutul Blecher unde am fost prezent la toate edițiile din acest interval calendaristic, am mai luat parte și la câteva evenimente care mi-au stârnit o anumită doză de interes. Vi le voi prezenta într-o ordine cronologică.

1) Gelu Vlașin la Poeticile cotidianului

Pe 11 martie, a fost invitat la Poeticile cotidianului(eveniment realizat și moderat de poetul Răzvan Țupa) poetul Gelu Vlașin. Acesta pe lângă recitalul său poetic a propus și un inedit concurs pentru debutanți pe care l-a coordonat prin intermediul saitului său, Rețeaua literară. A trecut de selecția finală șapte tineri poeți, e vorba de: Aura Maru, Irina Georgescu, Adelina Barbu, Lazărea Elena Gabriela, Silvia Grădinaru, Ada Aitonean și Andrei Dosa. Astfel am asistat la un concurs literar în toată regula. Din juriu au făcut parte: Octavian Soviany, Alexandru Matei și Gelu Vlașin. Din păcate, Ada Aitonean nu a putut fi prezentă la acest concurs. Fiecare concurent a citit un grupaj de poeme. Publicul a fost și el parte activă la acest concurs având șansa de a-și alege favoritul dintre cei șase.

Este de admirat inițiativa lui Gelu Vlașin de a încuraja și promova tinerii scriitori.

Aura Maru

Irina Georgescu

Lazărea Elena Gabriela

Adelina Barbu

Andrei Dosa

Silvia Grădinaru

Juriul a desemnat-o câștigătoare pe Lazărea Elena Gabriela  urmată de Andrei Dosa și Aura Maru. Favoritul publicului a fost Andrei Dosa. Eu am văzut puțin diferit, alegerea mea a fost Andrei Dosa, urmat de Aura Maru și Silvia Grădinaru. A fost un eveniment deosebit, poetul Gelu Vlașin a făcut un gest foarte frumos prin această inițiativă de a promova tinerii poeți.

2) Adrian Suciu la „Serile de literatură și muzică  de la muzeu”

V-am mai povestit și în alte postări despre „Serile de literatură și muzică” de le Muzeul Literaturii Române din București. Pe 12 martie a fost invitat să susțină un recital poetic Adrian Suciu. Este al treia lectură publică a lui la care am asistat anul acesta în București. A fost un șir mai lung de lecturi la diverse astfel de evenimente care l-au ajutat în promovarea ultimei sale cărți „Viața fără urmări” pentru care a făcut subscripție publică. A fost prima  ediție (dintre cele dintre cele patru la care am participat) în care am avut ocazia să-l văd în postura de amfitrion pe poetul Traian T. Coșovei.

Traian T. Coșovei prezentându-l pe Adrian Suciu

Traian T. Coșovei și Adrian Suciu

Mircea Tiberian a fost ca de fiecare dată la înălțime, muzica sa a fost într-o plăcută armonie cu poezia lui Adrian Suciu. Dintr-o fotografie înrămată ne privea Augustin Frățilă.

3) Doina Ioanid și Andreea Răsuceanu la Poeticile Cotidianului

Pe 25 martie, am fost la un eveniment care pentru mine a fost o încântare. Două prezențe deosebite, Doina Ioanid și Andreea Răsuceanu au fost invitate la Poeticile Cotidianului. Ambele lecturi au fost la înălțime, Doina Ioanid a citit din poezia sa, Andreea Răsuceanu din cartea „ Cele două Mântulese” a cărei autoare este.

Răzvan Țupa prezentându-le pe Doina Ioanid și Andreea Răsuceanu

Din lectura Doinei Ioanid am apreciat cel mai mult poemele din volumul „Poeme de trecere”.

Andreea Răsuceanu m-a convins atât prin lectura unor fragmente, dar și prin ce ne-a povestit despre greutățile cu care s-a confruntat în perioada de documentare. „Cele două Mântulese” este o excelentă monogafie pe care merită s-o citesc și s-o am în bibliotecă.

A fost o seară minunată cum aș vrea să mai am la astfel de evenimente literare. Nu știu de ce nu s-a bucurat de mai mult interes din partea iubitorilor de literatură.

Q

Institutul Blecher – o întâlnire cu doi autori versați

Ultima întâlnire (a XV-a) a Institutului Blecher promitea să fie „o ediție de colecție” și nu a fost prea departe de această titulatură. Cei doi autori invitați, poetul Ionel Ciupureanu și prozatorul Radu Aldulescu au la activ importante cărți de poezie, respectiv romane.

Radu Aldulescu a  citit capitolul „Vremuri în schimbare – băieți buni și de treabă” din romanul pe care ne-a spus că îl va finaliza în aprilie și care se va numi „Ana Maria și îngerii”. Într-o scurtă discuție înainte de lectură mi-a mărturisit că romanul nu va avea un stil deosebit față de ultimul său roman „Mirii nemuririi”, dar că povestea va fi  una cu mult mai captivantă.

Ionel Ciupureanu a citit 14 poeme dintr-un volum pe care îl are în pregătire, despre care și-a exprimat temerea că va găsi cu greu o editură unde să-l publice. Poezia lui a fost bine primită de mai toți cei prezenți, unii chiar și-au exprimat deschis admirația.

Pentru că pe saitul dedicat Institutului Blecher se  găsește o cronică detaliată (consemnată de Gabriel Daliș ) a celor întâmplate, eu am să-mi exprim doar propria opinie despre cele două lecturi.

La proza lui Radu Aldulescu am remarcat un stil bine conturat, pe care îl recunosc cu ușurință ținând cont de lecturile  mele anterioare din opera acestuia. Știe foarte bine să capteze cititorul fără a folosi cine știe ce artificii stilistice, realismul său capătă de multe ori aspectul unui reportaj. Nu sunt un mare admirator al său, dar nu înseamnă că nu-i recunosc meritele felului cum a „înghețat” anumite aspecte ale societății românești de după 1989 și a talentului cu care a creat personaje memorabile.

Poezia lui Ionel Ciupureanu nu îmi era foarte cunoscută, mărturisesc că am găsit pe internet un grupaj de poeme care nu mi-a plăcut. Dar lectura sa de la Blecher mi-a creat o impresie mult mai bună, poate și de unde felul în care aceste poeme formate din distihuri mi-au sugerat o mai mare limpezime. Legat de stilul său foarte personal și plin de frământări  neobișnuite, adaug un plus la impresiile mele. O poezie de care nu mă simt foarte atras, dar căreia nu pot să nu-i recunosc  meritele.

A fost o ediție deosebită, care paradoxal, s-a bucurat de un interes mai redus față alte întâlniri cu literatura contemporană prilejuite de această oportună ințiativă a lui Claudiu Komartin.

Q

Bonus două dintre poemele lui Ionel Ciupureanu.

Peretele și umbra

Vedeam peretele și-o umbră

speriată de umbra peretelui

mă străduiam și era invers

în umbra pe care o gândisem

halucinam până se desfigura

ce s-ar pretinde că e

printr-un efort erau ancorate frânturi

invers sau miraculos

țipetele se transformau lent

în chipuri vagi

mișcam brațul fără efort

aparțineam altcuiva evident

părea logic mi-ai răspuns intră

repulsia creștea pe măsură ce ezitam

momentul fatal se metamorfoza

îmi grăbeam fuga

am și încercat să accelerez scurgerile

monotone de zile

ți-am vorbit și despre platfus

era logic.

Ghivece în floare

N-am să mai sufăr îmi spuneai fără vlagă

lipește-ți ușor carnea de copacii în floare

sunt și ghivece pe pajiștea asta

cumpără-mi flori să nu mai putrezesc

și nu mai plânge

fiecare se-mpiedică de fiecare

eu mă opresc tu treci

liniștit mai departe

pe pajiște mai e și carnea ta-n floare

poate râd îmi ziceam neatent.

Institutul Blecher – poezie și proză la superlativ

A trecut și ediția a XI-a  a Institutului Blecher și aventura continuă, iar cu fiecare lectură tot mai mulți iubitori de literatură se conving de soliditatea acestui demers. Autorii care sunt aleși să citească o fac cum este și firesc, cu multă seriozitate, oferindu-le celor prezenți adevărate momente de delectare. Ultimii scriitori care au fost în acestă postură au fost Gabriel Daliș și  Marin Mălaicu-Hondrari.

Gabriel Daliș a citit douăsprezece poeme scrise într-un stil inedit în contextul actualei generații de poeți. Stilul său auster ce tinde spre o maximă esențializare a stârnit o mică polemică între Felix Nicolau și Octavian Soviany pe tema actualității unui astfel de discurs. Eu consider că este benefică existența unei astfel de demers original, Gabriel este posesorul unei expresii pe care nu o văd a fi deloc anacronică.

Marin Mălaicu-Hondrari a prezentat un fragment din romanul său în pregătire care se numește „Apropierea” și i-a încântat pe mai toți cei prezenți. Și eu am avut puternica impresia că am avut parte de cea mai bună proză pe care am auzit-o la întâlnirile la care am participat la Institutul Blecher. Am remarcat mai toate atributele unei proze de calitate, personaje bine conturate, o narațiune care curge lin într-un registru al cărui nivel este suficient de ridicat pentru a se adresa cititorului absorbit de marea literatură a lumii. Un autor „cu o mână sigură” ce reușește să mențină  un nivel ridicat în mai tot ce scrie, fie că e poezie sau proză.

Am văzut și de această dată la Institutul Blecher fețe noi, semn că această minunată inițiativă literară devine tot mai cunoscută. Au comentat textele prezentate de cei doi autori Felix Nicolau, Octavian Soviany, Dumitru Bădița,  Doina Ioanid, Adrian Diniș, Miruna Vlada, Gelu Diaconu, Mihai Duțescu, George Dumitru și Dragoș C. Butuzea. I-am mai remarcat printre cei prezenți pe Dana Banu, Adela Greceanu, Victor Potra, Laura Markovski, Ana Toma, Stoian G. Bogdan și Gelu Vlașin. Au fost prezenți și părinții veșnic  îndurerați ai celui care a fost poetul Virgil Constantin Bănescu. Lumina în sală a fost mai slabă, dar parcă toți am plecat de la acest eveniment cu fețele mai luminoase.

Q

Bonus două poeme dintre cele prezentate de Gabriel Daliș.

Tot mai departe

: de când visez îmi cad dinții.

zâmbetul stă pe o masă plină cu cărnuri acum.

deseori mă uit la câte un soare rotund

și aproape cred că e dimineață,

ca la un om dispărut pe care l-am găsit numai eu.

mă ascund până aici,

în iarba înaltă.

Autoportret

: sunt tot mai orb când e vorba de oameni.

văd numai ferestre vechi prăbușindu-se

din pereți

pe străzi înguste

pline de ceilalți oameni.

par un înviat

trezit pe o strașină.

m-am închegat în mine

ca sângele sub o căzătură,

dorm într-un pat înfricoșător și adânc

și nici un vis nu mă îmbrățișează.

îmi place să mă ascund

şi îmi place să caut

sunt ca un câine mare și alb

abia găsit.

Două seri de poezie și muzică

Ioan Cristescu i-a făcut lui Claudiu Komartin o scurtă dar cuprinzătoare prezentare.

Am participat în ultima săptămână la cinci evenimente dedicate poeziei și oferite cu drag iubitorilor ei. În această postare am să vorbesc despre două lecturi publice ce au fost cuprinse în „Serile de  literatură și muzică de la muzeu”. Aceste întâlniri cu literatura și muzica au loc săptămânal în ziua de vineri de la ora 18, în cafeneaua de la Muzeul Literaturii Române (București). Am asistat pe 12 februarie la lectura lui Claudiu Komartin și ieri 19 februarie la cea a lui Cosmin Perța, doi poeți tineri care au oferit până acum dovada talentului lor literar.

Am să prezint cele două recitaluri poetice  într-o firească ordine cronologică. Lectura lui Claudiu Komartin a fost mai discretă decât alte evenimente care l-au avut protagonist pe tânărul poet bucureștean. Se pare că și el și-a dorit o atmosferă mai calmă la acest eveniment, pentru că a promovat pe blogul său această lectură abia în ziua în care a avut loc. A fost un recital poetic consistent, el fiind unul dintre poeții dotați și cu priceperea  de  a se prezenta într-un mod optim în fața publicului.

Claudiu Komartin a citit atât poeme noi, cât și din volumul „Un anotimp în Berceni”.

Mircea Tiberian ne-a delectat cu excelente reprize muzicale.

Lorena Lupu a încheiat seara citind un poem din „Un anotimp în Berceni”(Din confesiunile unei fracturiste).

Ieri, invitatul serii a fost poetul Cosmin Perța care ne-a oferit o lectură antrenantă din creațiile sale publicate, cât și din unele noi. Pentru mine a fost prima dată când am fost prezent la o lectură a lui și am rămas cu puternica impresie că a meritat pe deplin.

Ioan Groșan i-a făcut lui Cosmin Perța o prezentare cu adevărat substanțială care ne-a luminat foarte bine multe aspecte ale operei  de până acum a tânărului poet.

Cosmin Perța a oferit celor prezenți ocazia de al aplauda călduros, poemele sale au încântat pe mai toți cei prezenți.

Mircea Tiberian a fost de această dată însoțit de doi tineri talentați care ne-au oferit câteva piese muzicale excelent interpretate, într-o plăcută armonie calitativă cu poezia lui Perța.

„Serile de literatură și muzică de la muzeu” sunt experiențe de neuitat pentru cei care vor să fie prezenți la evenimente cu o adevărată substanță culturală. Vinerea viitoare va fi invitat poetul Ion Zubașcu.

Q

Poezie persană – Naser Khosro (1004-1088)

 

 

 

Naser Khosro s-a născut în Gobadiyan, regiunea Balkh(azi în Afganistan). Unul dintre cei mai viguroși gânditori persani. Mai mult un teolog ismaelit decât artist, poemele sale sunt încărcate cu cugetări și îndemnuri religioase. În proză, are meritul că a fost printre primii scriitori care au abordat probleme filozofice și științifice folosind un discurs ferm și un stil limpede.

 

 

 

 

 

Cartea

 

Am o bună prietenă pe lume

și când singur stau cu ea în brațe,

îmi aduce vorbele pe limbă

și-mi păstrează tainele în tăcere.

Zice-se că-ntotdeauna e surdă

n-are păsuri, dar împărtășește,

săritoare păsurile mele…

Are doar un spate, doar o sută

fețe, fiecare-o primăvară.

Când o bat pe spate, știu că toate

fețele, de colburi, îi sunt ninse.

Mută, glăsuiește doar sub ochii

celui care poate s-o priceapă.

Nu-i zărești și nu-i auzi rostirea

dar nu-i altă minte mai isteață.

Oricând, din ce spuseră-nțelepții,

și-amintește, și îi vezi pe față;

dar nu-mi glăsuiește nici o șoaptă,

până nu-i privesc adânc în față:

nu-i limbută, precum sunt flecarii.

Nu rostește-o vorbă pe-ntuneric,

și-i ca o șăhiță luminoasă

numai în alai de sărbătoare.

 

Traducerea  George Dan

Regele dimineții

Pot spune că deabia acum după ce am avut șansa de citi un volum întreg al lui Alexandru Mușina am făcut cunoștință cu adevărat cu universul său poetic. „Regele dimineții” apărut în 2009 la Editura Tracus Arte, este un volum de versuri cu adevărat provocator pentru cititorul de poezie. Eu pot spune încă de la începutul acestei microcronici că n-am mai trăit de mult  timp senzația unei atracții așa de puternice față de o carte  de poezie. La a doua lectură a cărții deja am devenit perfect conștient că am în mână o carte de valoare, o carte care transmite mult cititorului.

Ce mi-a fost de la început evident la lectura acestei cărți,  e faptul că sunt în fața unui discurs poetic matur, care posedă un stil evident. O altă observație de la prima lectură este că toate textele se leagă între ele într-un mod armonios, asta fiind și mai evident dacă analizăm pe rând fiecare dintre cele trei cicluri în care este împărțită cartea.

Poemul din debutul cărții, face o bună deschidere, enunță calea pe care va fi dus cititorul dar și faptul că poetul își dorește de la acesta nu doar un simplu act de prezență. Alexandru Mușina îi face pe cititorii săi martorii dilemelor și frământărilor sale, de fapt el încearcă un soi de repornire a unor rotițe care țin de  angajarea spiritului și de salvare a individului în integralitatea sa, atât emoțională cât și spirituală.(Cu noi ce se întâmplă? Cine va ține/Minte numele noastre? Și ajunși/Dincolo, milioane de ani, ce vom povesti?)

Cartea curge de la departe la aproape, vine de la exterior spre interior, de la rece la cald, de la ură la dragoste și asta se face cu o siguranță și o naturalețe aparte.  Curgerea este lină și atinge teme esențiale, trecând atât prin animalitate cât și prin luciditatea ca profundă expresie a omului rațional. Prima parte a cărții ce se numește „Arhipeleagul”, mai  ales prin poemele de la început  face o trimitere clară la o existența plină de dramatism și iraționalitate a existenței lagărelor siberiene, e un tablou dens a ceea ce Soljenițîn evocă pe larg în cartea „Arhipeleagul gulag”. E vorba de unul dintre cele mai dezumanizante momente din istoria lumii, de niște bestii înghețate într-o răutate apocaliptică, firea lor este cuprinsă de un cancer generalizat.(Dar știu: trăim cu toții sub semnul Piticului, în zodia/Tumorii. Dar îi mai știu/Și pe ei: fiul lăbar și plin se șopote veninoase,/ Pe milițianul tâmp, roșu-n obraji, mulțumit,/Pe cel care, după ce a ucis, se duce să bea, liniștit,/O bere cu prietenii, la restaurant.) E evident că asta este una dintre menirile poetului,  de a fi cel care trece prin filtrul său toate asperitățile și frământările corpului social.(Desigur că m-am născut vinovat:/Oasele nu-mi sunt de platină, celulele nu-s de silicon,/Pielea nu e din poliester.)

În partea a doua numită „Micile daruri”, poetul ne apropie de acele lucruri care ne mai pot însenina, de micile bucurii. Un mod subtil de a echilibra situația, de a ne aerisi și lumina sufletele. E de data aceasta o cale de la întunericul înghețat la lumina salvatoare. Totul se resetează, ni se mai dă o dimineață dincolo de care putem înainta reanimați spre iubire.(Carnea: lunecoasă materie. Nu rămâi/Decât c-un anume fior, cu muzica limfei/Într-o dimineață de vară:/O ceață luminoasă)

În ultima parte intitulată „După dragoste” poetul ne crapă ușa unei intimități consumate, erosul a început a-și presara cenușa.(Oboseala de după dragoste. În care uiți, ești uitat./ În care din tine nu mai rămâne decât un abur/Ce se destramă încet.) În dragoste trupurile se pierd ca într-o legendă cu zei, suntem departe de întunericul rece și absurd din primul capitol. Am ajuns la capătul călătoriei, Alexandru Mușina ne-a purtat nevătămați în acest vehicul care funcționează  pe baza scânteierilor spiritului, poezia.

Q