Tag Archives: lecturi publice

Atelierele „Vorba vine” – invitație

Mâine(9 aprilie) începând cu ora 18  în Club A la Atelierele „Vorba vine”  voi citi o selecție din poeziile mele.  Alături de mine vor fi Krista Szöcs și Cosmin Ciotloș. Vă aștept.

Q


Angela Marinescu la Cercul Poeților Apăruți

Mai multe detalii aici.
Mă pot mândri cu fotografia de pe  afiș pe care am făcut-o la un eveniment  din toamna lui 2010.

Cenaclul „Marin Mincu” – invitație


Dana Banu și prietenii (invitație)


Seară de poezie și jazz


„Viața fără urmări”(Editura Brumar, 2010) – Turneu de lansare și lecturi publice

AfisTurneuLansare


Aerostate plângând/soarele din lighean

După edițiile de la Bistrița, Timișoara și Oradea,  Institutul Blecher s-a întors la București aducând în fața iubitorilor de poezie pe Traian T. Coșovei și  Aida Hancer. Așadar, un poet care nu mai are nevoie de prezentare și o tânără poetă ce a primit importante confirmări. A fost  un  eveniment demn de amintire,  Cafeneaua Dalles e devenit un loc unde s-au întâmplat lucruri foarte interesante în ultimul timp, amintesc aici și atelierele relaționale ale lui Răzvan Țupa, unde au fost invitați Ioan Es. Pop, Angela Marinescu, Claudiu Komartin și Gabriel Daliș. Nu am să vă povestesc cum a decurs evenimentul, există o cronică foarte bună pe blogul Institutului Blecher.  Mai spun că a fost prezentată cartea „Aerostate plângând” a lui Traian T. Coșovei și exemplarele  aduse s-au dovedit insuficiente.

Am ales câte un poem dintre cele citite de către cei doi autori.

 

Aerostate plângând
poetului Ioan Flora, in memoriam

*
Sub acoperișul din paie și stuf, niciun foc
nu mai adună spaimele unei nopți de iarnă.

*
E multă simgurătate ce fierbe în oala de tuci, în gutuile de pe raft
și multă îndepărtare în nasurile turtite de geamul ferestrei.
Nu sunt copiii viței de vie la cules de flori de salcâm și
nici căruțașii însetându-și caii la fântână.

*
Bătrânul Aerostate își cheltuiește tutunul pe rotocoale de amintiri
în timp ce lemnul ușii scârțâie în vântul lui decembrie.
Același lemn din care sunt ridicate crucile pe deal...

*
Trebuie să călătorești cu mult mărunțiș la tine în ziua de azi,
ca să plătești duhurile care au băut din laptele subteran — 
                                  își spuse Aerostate, plângând.
Trebuie să-ți aduni anii în pumni ca să poți plăti, 
                                  ca să poți scrie pe perete:

*
Nici azi nu a nins.
În prag,
o femeie tăcută sporește onoarea casei.


eu sunt copilașul orașului

eu sunt copilașul orașului și ridic spre tine
din asfalt mâinile
mie îmi bate inima cu bătăi de bormașină
și pe dedesubtul orașului
cerșetori cu brichetele readuc focul în peșteri
mă ridic din patul de dragoste
ca o macara înțepenită și cobor în celălalt pat
ca un excavator cu pământ sub burtă
oamenii mă comandă. cu ei prind lumea în brațe
și-o strâng până când îi ies ochii ca doi sâni
prin care lumea de jos este femeia lumii de sus
eu sunt copilașul orașului
și în fiecare duminică mă rog cu geamul mașinii deschis
și parbrizul spălat
cu venele proeminente ca să vezi și tu
că acvariu s-a murdărit și sângele trebuie schimbat
ia-l cu găleata și adu-l înapoi cu pipeta
plantează ca la început
sângele cu penseta

eu sunt copilașul orașului și cel mai frumos răsărit de soare
crește din blana acestui oraș
după ce noapte de noapte
ai înfipt cuțitul adânc în același loc
lărgit noapte de noapte

și dimineața ai să iei orașul-hermină
și ai să tragi cu cuțitul prin el
liniile tramvaiului pe deasupra zăpezii.