
Monthly Archives: mai 2013
Confuzii
„Dorința a fost sămânța dintâi...” Rig Vega Când ți-ai smuls, febrilă, hainele de pe corp îmi venea să plâng în hohote. Acum erai goală și totuși mi-ai spus: „Mi-e atât de cald lângă tine, ce să mă fac?” „Să te dezbraci mai departe, uite, carnea asta albă, ca o blană de vulpe cu spicul argintiu, e prea călduroasă pentru un anotimp atât de secetos.” „Dar mi-e rușine — cum, nu-ți dai seama?” Atunci am izbucnit în râs — un râs în hohote, care se desena pe trupul gol ca o mâzgălitură de copil pe un perete din stradă. Râsul și plânsul — întotdeauna m-am slujit de ele greșit, ca de două cuvinte pe care le confund, dintr-o limbă aproape necunoscută.
Poem de Iustin Panța din volumul „Intențiile tăcerii”
apărut la Editura Charmides în 2012.
Târgul Național al Cărții de Poezie(ediția a IV-a)
De mâine va începe o nouă ediție a TNCP, mă bucur că sărbătoarea din mai a poeziei contemporane a ajuns la a patra ediție. Programul este aici.
nu m-a văzut nimeni
aici unde visele nu au căutare
e vară doar pentru o singură zi
ei sunt pregătiți pentru sărbătoare
atunci când închizi ochii
lași ploaia să cadă
am găsit în curtea din spate
o piatră mică în formă de inimă
am pus-o în buzunar
nu m-a văzut nimeni
Poem de George Floarea
Balada morăriței din Dragomirești
„ Pornind de la concluzia că fugarii pot fi apropiați în modul cel mai sigur prin membrii de familie sau prin alte persoane care îi alimentează, am recrutat ca informator de valoare pe dr. Ț.V., fost episocop greco-catolic din Dragomirești, care este în legături intime cu soția fugarului Petrovan Dumitru ”
ACNSAS, fond Penal, dosar nr. 64432, vol.3, pag.50-52
au intrat noaptea în casă peste soția fugarului Petrovan Dumitru morărița
cu moara peste Baicu sub Șes lângă un drum ce urcă pe Dumbravă
ei dădeau buzna în casele oamenilor numai după miezul nopții
în hainele lor negre de piele în uniforme înarmați cu pistoale și puști
Gasie din moară a sărit pe întuneric din pat în cămașa ei albă de cânepă cu poale
a aprins lampa și când s-a trezit în fața lor fără nicio apărare
și-a luat instinctiv în brațe coconul lângă care dormea
și atunci copilul de câteva luni nu împlinise încă un an
s-a pus pe un plâns ca din gură de șarpe simțea spaima de moarte a mamei
și nu l-a mai putut opri nici laptele cald de care nu a vrut să se apropie
deși mustea abundent prin cămașa femeii
un securist s-a înfuriat rău de țipetele copilului l-a apucat de picioare
și l-a trântit cu capul de perete în fața mamei cu sânul încă dezgolit
copilul a încetat brusc din plâns dar când morărița l-a ridicat de jos
nu mai respira s-au speriat și ei au urcat-o cu pruncul în mașină
și au dus-o la doctorul din Rozavlea cel din Dragomirești era arestat
omul s-a sculat din pat și când a văzut copilul
a început să urle și el la femeie: Ești nebună? Îmi aduci un copil mort?
Tu nu vezi că-i mort, femeie? Securiștii s-au urcat în mașini și-au plecat
după ce au înconjurat-o pe morăriță cu armele-ntinse
au amenințat-o să nu spună nimănui nimic și i-au poruncit
să nu se întoarcă pe drum spre Dragomirești ci pe prunduri
zorii zilei au prins-o pe femeie cu copilul rece în brațe
încălzindu-l doar cu lacrimile ei neputincioase de mamă
venind desculță pe cărările Izei în sus 15 km până la Dragomirești
și cântându-l mortește l-a îngropat în noaptea următoare pe ascuns
și n-a știut decât Dumnezeu de ce s-a mai născut și coconul acela
Poem de Ion Zubașcu din volumul „Omul, pomul și fântâna. O tragedie românească.”(Editura Limes – 2011)