Monthly Archives: Martie 2013

Moartea pe ape

Phlebas fenicianul, mort de două săptămâni
A uitat de țipătul pescărușilor, de hula mării adânci
Și de câștig și de pierderi.
                             Curentul în adâncul mării
I-a dezgolit oasele în șoapte.  Sălta, cădea pe brânci
A trecut prin vremurile bătrâneții și tinereții
Coborând în bulboană.
                                      Păgân sau evreu
Tu, care rotești roata cârmei, cu fața întoarsă în vânt,
Gândește-te la Phlebas, odinioară frumos și înalt ca tine.

Poem de T. S. Eliot
Traducerea Mircea Ivănescu
Anunțuri

Institutul Blecher(72) – invitație


Casa morții

Între noi n-au mai rămas
decât acești copii de hârtie
pe care dimineața îi traversăm strada.
Refuzul de-a continua astfel specia.
Refuzul meu de a fi o altă casă a morții
pe astfel de vremuri.

 

Poem de Mariana Marin


Noaptea poeziei


Yesterday


să nu-mi mai amintesc

 

pentru că așteptasem cu anii
să văd florile cactusului de pe balcon
i-am pus îngrășământ
și l-am așezat în poziția cea mai expusă la soare
într-o seară de iulie s-a întâmplat
după asfințit o floare în formă de pâlnie s-a deschis
am admirat-o minute în șir și i-am făcut poze

 

înainte să adorm m-am dus s-o mai văd o dată
deasupra ei era un liliac ce îi lua polenul
l-am zărit doar pentru o fracțiune de secundă
nimeni nu m-a crezut
încă am în minte seara când s-a întâmplat
vara când o iluzie cu aripi plăpânde
s-a făcut pentru totdeauna
nevăzută
 Q

Nud de primăvară

Doarme în liniștea câmpului goală,
Întinsă, ușor aplecată pe umărul drept —
Ghioceii se-nalță lipindu-și urechea de sâni
Ca să-i asculte cântecul inimii.

Floare de umbră, floare de lumină,
Noaptea așează pe coapse, pe pântecul plin —
Prin pletele negre vântul alunecă singur
Ca prin ierburi cu arome amare.

Și câmpul clocotește de sevele tinere,
De sevele tinere, de sevele tinere cântă pâraiele,
Și plantele cresc în jurul ei noaptea
Înfiorate de atingerea pulpelor goale.

Iar de căldura trupului, florile
Și-au deschis ochii umezi — deși e departe
Clipa când soarele răsărind va zvânta
Lacrimile mari ce le sclipesc printre gene.

Poem de  A. E. Baconsky