Tag Archives: toamnă

În toamna aceea

Era toamnă
Erau şi nişte castani
Şi o bancă.

Eu şedeam
Eram palid şi poate frumos
Şi mă gândeam.

Atunci s-a oprit un tramvai
S-a dat jos o femeie
Dar era îmbrăcată foarte bine
Era deci o cucoană.

Tramvaiul a plecat
Strada rămăsese goală
Atunci femeia s-a aplecat
Şi-a ridicat încet rochia
Până la genunchi
Şi pe urmă mai sus
Foarte sus.

Avea nişte pulpe rotunde, frumoase
Şi ciorapi eleganţi de mătasă
A stat mult până şi i-a potrivit;
Eu o priveam pierdut de pe bancă
Şi cineva plângea, agoniza, murea în mine
Încât femeia s-a ridicat
Şi m-a văzut.

Era o femeie albă, frumoasă
Dar obrazul i s-a făcut deodată roşu
Şi eu simţeam cum mă înroşesc;
Femeia a plecat repede
Avea o rochie albastră care flutura în urmă
Eu am rămas mai departe pe bancă,
Sub castani.

Şi a mai venit un tramvai
Din el a coborât altă lume
Femei şi fete frumoase.

Şi eu şedeam mai departe pe bancă
Şi mă gândeam
La mine
La sinucidere,
Era toamnă
Şi mai erau şi nişte castani.


Poem de Geo Bogza
Anunțuri

Amintirile unei toamne

 


Culorile toamnei


Cum mi-aș lua rămas bun de la toamnă


Gutuile iubite de raze


Sfârșitul toamnei

De la un timp văd parcă,

cum totul se preschimbă.

Ceva urcă și umblă

ucide și ți-e milă.

 

Dintr-o clipă-n alta

grădinile s-au schimbat;

ofilite galben s-au uscat

pân-la aceasta

cât de mult am umblat.

 

Acum pe goale cărări

le pot desluși multe și lungi.

Până la depărtate mări

și sub grele, grave zări,

cerul nepătruns prin crengi.


Poem de Rainer Maria Rilke – din Cartea imaginilor(Editura Paralela45 – 2002)

Traducerea Dumitru Marian


Impresii de toamnă