Monthly Archives: Decembrie 2012

Dar

Nu pot lăsa acest an să treacă fără să fac măcar un dar. Așa că îi dăruiesc ei acest poem din volumul meu de debut, care este foarte posibil să apără în 2013. (Motivul îi este cunoscut doar ei și lui Răzvan)

o frumoasă obișnuință
recunosc într-o zi ploioasă umbrela ta printre miile de umbrele
ce alunecă pe bulevard ca florile lăsate pe apă
o urmăresc până când ajungi la intrarea în bloc
știu că o închizi înainte de a apăsa butonul interfonului
cum bine cunosc faptul că în lift te strâmbi în oglindă
apoi ajunsă la etajul zece faci un șotron din pătratele de mozaic de pe hol
și felul în care bați în ușă e inimitabil
fug să-ți deschid
dar în fața ușii nu este nimeni

Poem de George Floarea

 
Anunțuri

Mulțumiri și o urare

IMG_3318

Le mulțumesc celor care în acest an au pus între preferințele lor acest blog, dar și  celor care nu l-au uitat.

Sărbători fericite!

Q


Un poem de Serghei Esenin

***

 

Ah, voi, sănii! Și voi, cai, voi, cai!
Numai dracul v-a scornit, mișelul!
Peste stepă-n goană cu alai,
Râde pân’la lacrimi clopoțelul.

 

Pretutindeni, prin pustiuri  reci,
Lună nu-i, nici glas de câini, nici ceață.
Încă n-am îmbătrânit pe veci,
Hai, dă-ți suflet, viața mea-ndrăzneață!

 

Cântă-nspartul nopții, vizitiu,
Te-nsoțesc, de vrei, dar cu tristețe,
Despre ochii vineți care-i știu,
Și despre voioasa-mi tinerețe.

 

Pălăria mi-o ploșteam ades,
Puneam calul între hlube late,
M-așezam pe-un braț de fân ales
Și pe urmă, ține-te, măi frate!

 

Cum mă mai împăunam, zburând!
Și-n tăcerea nopților stufoase,
Gureșa-mi harmonică oricând
Sucea capul fetelor frumoase.

 

…Totu-i dus. Fugarul a pierit.
S-a schimbat și părul meu, și pasul.
De prea mult vioi pălăvrăgit
Și-a pierdut harmonica mea glasul.

 

Sufletul mi-i totuși plin de rost,
Gerul și zăpada-mi saltă țelul,
Fiindcă peste toate câte-au fost
Râde pân’la lacrimi clopoțelul.

 

Din cicul „Motive persane”.

Traducerea George Lesnea.


Înghețul

poemul:

iubirea vieții mele
 
crește în mine
pentru că a găsit locul prielnic
se hrănește cu tăcerea mea
și se încălzește cu întunecarea
o simt cum mă acaparează și cum
lent mă scoate din trup
într-o zi va vorbi
nu va rosti cuvinte știute
de pe buzele mele
din ochii mei
vi se va arăta întreagă
surâzătoare

 

poem de George Floarea

 

muzica:

 

Cenușă din Paradis

așa vor spune
îl atrăgeau cârciumile
și cimitirele
și nu  scria mai mult de două versuri
pe an

 

i-au plăcut noaptea
și străzi lăturalnice acoperite cu iarbă
și de nicăieri nu s-a întors
fără umbra femeii
care împletește un anotimp de dantelă
deasupra unei prăpăstii

 

a ținut o morișcă în calea vântului

 

când n-a mai fost vânt
a lăsat urme
pe zăpada albă
până când zăpada albă s-a subțiat

 

urmele lui s-au făcut iarbă

 

Poem de Viorel Mureșan   din volumul „Buchetul de platină” (Editura Eikon- 2010)


Poemul perfect


Artă poetică

Stau la masă cu abstracțiunile:
zâmbim, ciocnim,

tăiem carnea în bucăți, mici, romboidale
o mestecăm îndelung,

zâmbim,ciocnim...
În tren: bineînțeles, cartea
- apoi am mușcat măr.
Între mine și cuvânt: un soare amenințat
      să nu mai poată apune
     („nemuritor și rece, nemuritor și rece”
     - și parcă tot mai departe de Isarlîkul pe roate
     în care alunecam 
     spre groapa cu lei).
Apoi: „Ah,
     nebunia acelor poeme mici, șlefuite,
     închise în ele ca imaginea noastră despre lume și viață,
     nebunia acelor poeme mici, șlefuite, poeme, mici...”
În tren: senzația acută a unui ermetism cu o singură șansă
       (și nici măcar aceea docilă).
Stau la masă cu abstracțiunile:
zâmbim, ciocnim,
tăiem carnea în bucăți mici, romboidale,
o mestecăm îndelung,
zâmbim, ciocnim...

Poem de  Ion Bogdan Lefter