Tag Archives: poeme
O nouă carte eveniment
Iată că nu s-a terminat anul și avem parte de o altă carte eveniment, e vorba de un volum ce strânge între coperțile sale poemele lui Geo Bogza. „Poemul invectivă și alte poeme” era o carte așteptată de iubitorii de poezie, mai ales pentru că reproduce integral edițiile princeps ale volumelor de poezie publicate de Geo Bogza până în 1945(inclusiv). Placheta de debut „Jurnal de sex” este reeditată pentru prima oară în România de la apariția sa din 1929.
Prefața este semnată de Paul Cernat, deasemenea în carte există și un capitol de referințe critice semnate de: D. I. Suchianu, Ștefan Augustin Doinaș, N. Steindhardt, Doru Scărlătescu, Marin Mincu, Ion Pop și Nicolae Manolescu. Cartea a apărut în colecția „Biblioteca pentru toți” a cotidianului „Jurnalul Național” și costă 12 lei.
Aerostate plângând/soarele din lighean
După edițiile de la Bistrița, Timișoara și Oradea, Institutul Blecher s-a întors la București aducând în fața iubitorilor de poezie pe Traian T. Coșovei și Aida Hancer. Așadar, un poet care nu mai are nevoie de prezentare și o tânără poetă ce a primit importante confirmări. A fost un eveniment demn de amintire, Cafeneaua Dalles e devenit un loc unde s-au întâmplat lucruri foarte interesante în ultimul timp, amintesc aici și atelierele relaționale ale lui Răzvan Țupa, unde au fost invitați Ioan Es. Pop, Angela Marinescu, Claudiu Komartin și Gabriel Daliș. Nu am să vă povestesc cum a decurs evenimentul, există o cronică foarte bună pe blogul Institutului Blecher. Mai spun că a fost prezentată cartea „Aerostate plângând” a lui Traian T. Coșovei și exemplarele aduse s-au dovedit insuficiente.
Am ales câte un poem dintre cele citite de către cei doi autori.
Aerostate plângând
poetului Ioan Flora, in memoriam *
Sub acoperișul din paie și stuf, niciun foc
nu mai adună spaimele unei nopți de iarnă. *
E multă simgurătate ce fierbe în oala de tuci, în gutuile de pe raft
și multă îndepărtare în nasurile turtite de geamul ferestrei.
Nu sunt copiii viței de vie la cules de flori de salcâm și
nici căruțașii însetându-și caii la fântână. *
Bătrânul Aerostate își cheltuiește tutunul pe rotocoale de amintiri
în timp ce lemnul ușii scârțâie în vântul lui decembrie.
Același lemn din care sunt ridicate crucile pe deal... *
Trebuie să călătorești cu mult mărunțiș la tine în ziua de azi,
ca să plătești duhurile care au băut din laptele subteran — își spuse Aerostate, plângând.
Trebuie să-ți aduni anii în pumni ca să poți plăti, ca să poți scrie pe perete: *
Nici azi nu a nins.
În prag,
o femeie tăcută sporește onoarea casei.eu sunt copilașul orașului eu sunt copilașul orașului și ridic spre tine din asfalt mâinile mie îmi bate inima cu bătăi de bormașină și pe dedesubtul orașului cerșetori cu brichetele readuc focul în peșteri mă ridic din patul de dragoste ca o macara înțepenită și cobor în celălalt pat ca un excavator cu pământ sub burtă oamenii mă comandă. cu ei prind lumea în brațe și-o strâng până când îi ies ochii ca doi sâni prin care lumea de jos este femeia lumii de sus eu sunt copilașul orașului și în fiecare duminică mă rog cu geamul mașinii deschis și parbrizul spălat cu venele proeminente ca să vezi și tu că acvariu s-a murdărit și sângele trebuie schimbat ia-l cu găleata și adu-l înapoi cu pipeta plantează ca la început sângele cu penseta eu sunt copilașul orașului și cel mai frumos răsărit de soare crește din blana acestui oraș după ce noapte de noapte ai înfipt cuțitul adânc în același loc lărgit noapte de noapte și dimineața ai să iei orașul-hermină și ai să tragi cu cuțitul prin el liniile tramvaiului pe deasupra zăpezii.