Tag Archives: lumină

Un poem de Frank O’Hara

Lumină       limpezime        salată de avocado în zori

după lucrurile crunte pe care le fac uluitor e

să afli iertare și iubire, nici măcar iertare

cât timp ce-a fost a fost și iertarea nu-i iubire

și iubirea e iubire nimic nu se destramă vreodată

deși lucrurile devin agasante plicticoase și ramplasabile

(în imaginație) dar nu de-adevărat și când e vorba de iubire

degeaba peste drum te simți detașat simpla prezență

schimbă totul ca o chimicală picată pe hârtie

și toate gândurile dispar într-o emoție stranie și plăcută

de nimic nu-s sigur în afară de asta, întețită de respirație.


Traducerea Constantin Abăluță și Ștefan Stoenescu

 

 

Anunțuri

Tatuaj

Lumina pare un păianjen;
se târăște pe apă;
se târăște pe tăișuiri de zăpadă;
se târăște sub pleoapele tale
și-și țese acolo
plasele.
 
Plasele ochilor tăi
sunt legate
de piele și oase
ca de grinzi și iarbă.
Firele ochilor tăi
sunt pe întinsul apei
și în  tăișurile zăpezii.
Poem de Wallace Stevens
Traducerea Petre Stoica

Iarnă la Florieni(I)

23 decembrie

24 decembrie

25 decembrie

26 decembrie


Do not go gentle into that good night


Trecea lumina peste verdele fals

Acolo era locul de pândă al nebunului

De acolo a văzut ca un abur subțire timpul care tocmai trecea

Și tribul de vulpi murind în ziua eclipsei

Și deodată țipăt întâmplându-se spre apus…

*

Era cald și copiii își dezbrăcau sufletele în iarbă

Lungindu-se lângă trupul femeilor moale ca o limbă de bivol.

În  vase de bostan bărbații aduceau o apă neagră

Semn al legii anotimpului prielnică spre hotare

*

Deodată țipăt întâmplându-se spre apus

Venea iubita lui cea uitată printre numele cailor

Cea cu subsuorilor înrobite în mireasmă de flaut…

În ierburi îndepărtate trecea lumina peste verdele fals.

Poem de Ion Mureșan


Mai mult decât luminile orașului


Cu flori în mâini