Lumină iernatică

Dacă ninge astăzi - mi-a spus ea odată -
am să îmbătrânesc cu o mie de ani. Și eu
n-am crezut în singurătatea lentă, mereu
revenind către trupul ei înghețat, pe o roată

de spaimă încet rotitoare. Eu mă roteam
în jurul ei, în timpul meu, indiferent,
întors cu fața lucie spre ea, - și neatent
împingeam la o parte gândurile pe care nu voiam

să o las să le vadă. Și când am privit pe fereastră,
am avut viziunea zilei de apoi, când în preajma noastră
se va fi deschis iarna. Am văzut-o rătăcind prin zăpadă.

Și urmele ei strâmbe urcând spre clopotul doborât
al singurătății, pândindu-i gesturile, deodată
risipite. îngropate în zăpadă, în pustiu, în urât.

Poem de Mircea Ivănescu

Publicitate

Un poem de Frank O’Hara

Lumină       limpezime        salată de avocado în zori

după lucrurile crunte pe care le fac uluitor e

să afli iertare și iubire, nici măcar iertare

cât timp ce-a fost a fost și iertarea nu-i iubire

și iubirea e iubire nimic nu se destramă vreodată

deși lucrurile devin agasante plicticoase și ramplasabile

(în imaginație) dar nu de-adevărat și când e vorba de iubire

degeaba peste drum te simți detașat simpla prezență

schimbă totul ca o chimicală picată pe hârtie

și toate gândurile dispar într-o emoție stranie și plăcută

de nimic nu-s sigur în afară de asta, întețită de respirație.


Traducerea Constantin Abăluță și Ștefan Stoenescu

 

 

Tatuaj

Lumina pare un păianjen;

se târăște pe apă;

se târăște pe tăișuiri de zăpadă;

se târăște sub pleoapele tale

și-și țese acolo

plasele.

 ∗

Plasele ochilor tăi

sunt legate

de piele și oase

ca de grinzi și iarbă.

∗

Firele ochilor tăi

sunt pe întinsul apei

și în  tăișurile zăpezii.

∗

Poem de Wallace Stevens

Traducerea Petre Stoica

Iarnă la Florieni(I)

23 decembrie

24 decembrie

25 decembrie

26 decembrie

Do not go gentle into that good night

Trecea lumina peste verdele fals

Acolo era locul de pândă al nebunului

De acolo a văzut ca un abur subțire timpul care tocmai trecea

Și tribul de vulpi murind în ziua eclipsei

Și deodată țipăt întâmplându-se spre apus…

*

Era cald și copiii își dezbrăcau sufletele în iarbă

Lungindu-se lângă trupul femeilor moale ca o limbă de bivol.

În  vase de bostan bărbații aduceau o apă neagră

Semn al legii anotimpului prielnică spre hotare

*

Deodată țipăt întâmplându-se spre apus

Venea iubita lui cea uitată printre numele cailor

Cea cu subsuorilor înrobite în mireasmă de flaut…

În ierburi îndepărtate trecea lumina peste verdele fals.

Poem de Ion Mureșan

Mai mult decât luminile orașului

Cu flori în mâini

Desprimăvărare

Când vom ieși din beznă și ruină

și raze tari în ochi ne vor izbi,

îi vom închide poate — și vom fi

desfigurați de prea multă lumină.

Vom trece pragul spre surata viață

împovărați, necunoscuți, livizi,

cu amintirea roasă de omizi,

cu bucuria vânătă de ceață.

Dar cum a lumii dreaptă socoteală

ne vor fi șters-o anii cei păgâni,

ca s-o cunoaștem iar, deși bătrâni,

vom merge cu plăcuțele la școală.

Pe drumul fără mame călăuze

ne vom ruga de-un  ghiocel curat

să ne învețe zâmbetul uitat

și să ni-l scrie fără greș pe buze.

În inimi când s-or sparge trandafirii

vom zăbovi privind la porumbei

și-i vom  citi acolo, printre ei,

abecedarul proaspăt al iubirii.

Din înfrățirea șoimului cu zarea

vom ști să bem paharul de azur

iar limpezimea cântecului pur

ne-o va turna în glas privighetoarea.

Poem de Andrei Ciurunga – din „Poemele cumplitului Canal”(1950 -1964)

Scriitori români care au trecut prin închisorile comuniste

Litera Z

Belu Zilber

A. L. Zissu

Alexandru Zub

Teodor Zuca

Ion Zurescu

Fotografii din 2009 (august)