Tag Archives: lumină

Un poem de Frank O’Hara

Lumină       limpezime        salată de avocado în zori

după lucrurile crunte pe care le fac uluitor e

să afli iertare și iubire, nici măcar iertare

cât timp ce-a fost a fost și iertarea nu-i iubire

și iubirea e iubire nimic nu se destramă vreodată

deși lucrurile devin agasante plicticoase și ramplasabile

(în imaginație) dar nu de-adevărat și când e vorba de iubire

degeaba peste drum te simți detașat simpla prezență

schimbă totul ca o chimicală picată pe hârtie

și toate gândurile dispar într-o emoție stranie și plăcută

de nimic nu-s sigur în afară de asta, întețită de respirație.


Traducerea Constantin Abăluță și Ștefan Stoenescu

 

 


Tatuaj

Lumina pare un păianjen;
se târăște pe apă;
se târăște pe tăișuiri de zăpadă;
se târăște sub pleoapele tale
și-și țese acolo
plasele.
 
Plasele ochilor tăi
sunt legate
de piele și oase
ca de grinzi și iarbă.
Firele ochilor tăi
sunt pe întinsul apei
și în  tăișurile zăpezii.
Poem de Wallace Stevens
Traducerea Petre Stoica

Iarnă la Florieni(I)

23 decembrie

24 decembrie

25 decembrie

26 decembrie


Do not go gentle into that good night


Trecea lumina peste verdele fals

Acolo era locul de pândă al nebunului

De acolo a văzut ca un abur subțire timpul care tocmai trecea

Și tribul de vulpi murind în ziua eclipsei

Și deodată țipăt întâmplându-se spre apus…

*

Era cald și copiii își dezbrăcau sufletele în iarbă

Lungindu-se lângă trupul femeilor moale ca o limbă de bivol.

În  vase de bostan bărbații aduceau o apă neagră

Semn al legii anotimpului prielnică spre hotare

*

Deodată țipăt întâmplându-se spre apus

Venea iubita lui cea uitată printre numele cailor

Cea cu subsuorilor înrobite în mireasmă de flaut…

În ierburi îndepărtate trecea lumina peste verdele fals.

Poem de Ion Mureșan


Mai mult decât luminile orașului


Cu flori în mâini


Desprimăvărare

Când vom ieși din beznă și ruină

și raze tari în ochi ne vor izbi,

îi vom închide poate — și vom fi

desfigurați de prea multă lumină.


Vom trece pragul spre surata viață

împovărați, necunoscuți, livizi,

cu amintirea roasă de omizi,

cu bucuria vânătă de ceață.


Dar cum a lumii dreaptă socoteală

ne vor fi șters-o anii cei păgâni,

ca s-o cunoaștem iar, deși bătrâni,

vom merge cu plăcuțele la școală.


Pe drumul fără mame călăuze

ne vom ruga de-un  ghiocel curat

să ne învețe zâmbetul uitat

și să ni-l scrie fără greș pe buze.


În inimi când s-or sparge trandafirii

vom zăbovi privind la porumbei

și-i vom  citi acolo, printre ei,

abecedarul proaspăt al iubirii.


Din înfrățirea șoimului cu zarea

vom ști să bem paharul de azur

iar limpezimea cântecului pur

ne-o va turna în glas privighetoarea.

Poem de Andrei Ciurunga – din „Poemele cumplitului Canal”(1950 -1964)


Scriitori români care au trecut prin închisorile comuniste

Litera Z

Belu Zilber

A. L. Zissu

Alexandru Zub

Teodor Zuca

Ion Zurescu


Fotografii din 2009 (august)