Monthly Archives: Februarie 2015

C

undefined
Anunțuri

Închinare

Tata a murit acum doi ani, într-un spital
al bătrânilor fără pământ,
fără dinți, fără iluzii.
Suferea de frigul cel mai cumplit,
boală socială – refuz organic
de adaptare la frigul lumii.
La morgă l-am văzut gol,
uscat ca o miriște.
Zburau împrejur
ciorile, corbii câmpurilor, când totul
a fost cules.
Când pustiul se face atât de pur,
încât se unește cu cerul.
Și nici
Dumnezeu nu-i
acolo, să facă dreptate.
Moartea era singura întâmplare miloasă
cu el, în ultima vreme.
Și nici drumul subțire măcar,
să ducă acolo unde trona
domnul nostru părinte, robul muncilor
patru-anotimpuri
Mă rog de mâinile sale rădăcinoase, grele, cu vine umflate de materii exacte: încrucișați-vă blând, sfinte mâini ostenite de viață.
Pământul va fi sau nu va fi
arat, semănat, secerat îndurați-vă
uitarea, indiferența.
Nimeni nu merită,
la sfârșitul istoriei
zbaterea.
Frigul celui din urmă țăran.
 
Poem de Florența Albu

Într-un vechi album

Mereu revii melancolie, tu,
Blândețe-a sufletului singur.
Până la capăt arde o zi aurie.
Plin de-umilință se-nchină durerii cel care-ndură,
Răsunând de-armonie și delicată demență.
Vezi! Deja se-nserează.
Revine noaptea și se tânguie un muribund
Și pătimește-un altul cu el.
Înfiorat sub tomnatice stele
Capul se pleacă an de an mai adânc.
Poem de Georg Trakl

Traducerea George State


Soft reality