Tag Archives: primăvara

Nud de primăvară

Doarme în liniștea câmpului goală,
Întinsă, ușor aplecată pe umărul drept —
Ghioceii se-nalță lipindu-și urechea de sâni
Ca să-i asculte cântecul inimii.

Floare de umbră, floare de lumină,
Noaptea așează pe coapse, pe pântecul plin —
Prin pletele negre vântul alunecă singur
Ca prin ierburi cu arome amare.

Și câmpul clocotește de sevele tinere,
De sevele tinere, de sevele tinere cântă pâraiele,
Și plantele cresc în jurul ei noaptea
Înfiorate de atingerea pulpelor goale.

Iar de căldura trupului, florile
Și-au deschis ochii umezi — deși e departe
Clipa când soarele răsărind va zvânta
Lacrimile mari ce le sclipesc printre gene.

Poem de  A. E. Baconsky


Bucuria e un liliac înflorit

Bucuria e un liliac înflorit.

Elegie în grădina botanică

 

Mâna mea către fructul putred

al unui alt sezon — primăvara

amintită sau imaginată a orientului

în care au respirat Subpământenii.

 

O, necuprinsul grădinii botanice

în miezul acelei zile luminoase —

ca o bucurie a trupului în alt

trup

 

Poem de Liviu Antonesei

 

 


femeia de pe strada apusului

când primăvară își arată primele semne
nu știu de ce îmi amintesc de femeia de pe strada apusului
care ieșea în curtea înconjurată de un gard din sârmă împletită
și plimba căruțul în care era o păpușă în jurul
gutuiului cocârjat ce îi umbrea fereastra dinspre asfințit


imaginea acelei femei învârtindu-se în jurul pomului
intonând un vechi cântec de leagăn păpușii cu pleoapele căzute
printre narcise și ocheadele deloc prietenoase ale trecătorilor
nu știu de ce și după atâta timp mi-a rămas în minte
asemenea unui tablou dintr-un muzeu renumit

Poem de George Floarea


Viață și culoare


Renașterea culorilor

Urmărim jocul norilor…

Muguri nerăbdători alintați de raze.

Când  soarele intră pentru câteva clipe după nori, ne ies în cale florile, copile ale luminii.

În iarbă, găsim picături de cer…


Florile se feresc mai bine decât oamenii de singurătate.

La lumină, renașterea culorilor se distinge cu mult mai bine.

Ramurile pomilor înfloriți sunt mâini pe care ni le întinde primăvara.

Copiii vin întotdeauna primii să întâmpine simfonia renașterii.


Această postare este darul meu pentru toate doamnele și domnițele care au vizitat și-au făcut comentarii pe acest blog.

Fac și niște nominalizări, pentru că sunt pe deplin meritate: Iolanda Bob (Andi), Roxana Soare (drawforjoy), Alina Sighete, Cristina (qristinan), Alice Diana Boboc, Mihaela Onel, Madi și Raluca.

Vă doresc o primăvară plină de lumină și culoare!

Q



Poezie persană – Moezzi

Moezzi s-a născut în Nișapur, la curtea lui Malekșah. La o vânătoare, șahul său protector l-a rănit fără să vrea cu o săgeată, de pe urma căreia a suferit toată viața, vârful săgeții îi rămăsese înfipt în piept. Folosind un vocabular simplu și cu fraze limpezi Moezzi a contribuit la evoluția gazelurilor și a kasidelor.

Părul acela negru

Uită-te la păru-acela negru

de pe umăr, șerpuind pe sânu-i,

și-acest șarpe negru pe grumazu-i

alb, și-aceste bucle, amândouă,

stând în fața soarelui și lunii,

ca plecații,-mpărăteștii paznici

în veșminte de mătase neagră!

N-au căldură și n-au nici lumina

focului, dar negre chihlimbare,

negru mosc sunt pletele-i pe umeri.

Cârlionțu-i ca zambila-albastră

și obrajii-s rumene lalele,

trup de lună, mâinile de roze.

Din pricina negrelor zambile,

mierea mi-i amară ca otrava,

din pricina roșiilor lalele,

mi-i otravă dulce precum mierea.

Mi se spune : „Să-ți aduci aminte

de ea, și-n mâhnire să te jălui!”

„Cum, răspund, să îmi aduc aminte

de aceea ce n-o uit o clipă?”…

Traducerea George Dan