Începutul

încăperea se lumina

eu și păianjenul mai așteptam primăvara

când am dat drumul cărții

se îndrepta spre ieșire

umbra atât de fragilă pe linoleum

l-a trădat

 

 

 

Quasiote

 

 

Angela Marinescu la Cercul Poeților Apăruți

Mai multe detalii aici.

Mă pot mândri cu fotografia de pe  afiș pe care am făcut-o la un eveniment  din toamna lui 2010.

Petru M. Haș – rișca

 

Videopoem de Vlad Drăgoi

Ora paharnicilor

Văd bețivii tuturor timpurilor pierzându-și privirea-n pahar,

stând la mese de lemn, vărsându-se în marea

sargaselor, din când în când

spărgând nuci cu pumnii însângerați,

cu bătături care se sparg spre miezul nopții,

când lumina stelei e prea puternică.

Le văd spatele ca niște vele umflate

de vântul ce suflă dinspre pahare

și le-a întors ochii pe dos.

Așa își trec viața, o flotilă tăcută,

mai mică, tot mai mică, topindu-se-n zări,

luându-și rămas bun de la malul verde

cu frunți luminoase.

 

Poem de Oskar Pastior

Traducerea Gabriel H. Decuble

Măgura

Pentru că îmi era dor de munte și de iarnă am fost pentru prima dată la Măgura. Asta s-a întâmplat pe la mijlocul lui ianuarie,  pe când în București nu fusese zărit nici măcar un fulg de zăpadă. Am găsit acolo tot ce am căutat, ba chiar mai  mult decât atât. Și am hotărât să merg acolo și la vară când alte fațete ale locului mi se vor arăta.

A fost o iarnă de povestit la nepoți ce pentru mine a început cu acestă foarte plăcută drumeție la Măgura.