Nu știu dacă mă crede cineva dar noaptea aceea
era caldă și limpede și mănușile de pe masă încă erau
pline de somnul degetelor tale și clopoțelul
adus când afară fulguia mereu și mereu ne spunea
povești cu portocale cu pescăruși cu o fotografie
în care urma să ne așezăm unul lângă altul pe țărm
privind o corabie mică îndreptată spre noi
și s-a făcut dimineață geroasă
nu știu dacă mă crede cineva dar noaptea aceea
era caldă și limpede
Poem de Petre Stoica din volumul ,,O nuntă de cenușă”(1977)
Q-zone 