Acum trei ani, pentru ultima oară, ai uitat De tine ți-ai întins mâna, numai gingășie, Să-mi atingă părul, să-mi mângâie Obrazul, gâtul. Mi s-a tăiat răsuflarea: am sperat C-am mai putea reveni, am crezut că te-ai putea Întoarce. Te-ai întors, apoi încă o dată la vorbăria Ta cu tânărul de care te-ai arătat, Față de toți prietenii noștri, atât de încântată Toată după-amiaza. Și ți-ai amintit că lunga Dragoste nutrită pentru mine s-a schimbat. Ți-ai aruncat Brațele în jurul gâtului său, l-ai sărutat, iar apoi Mi-ai spus că ești gata de drum și am plecat. Poem de W. D, Snodgrass Traducerea Ioan A. Popa
Tag Archives: poeți americani
Ultima oară
Profeție
Cum nu mai sunt tânăr în viaţa asta
şi-mi pare că nu mai sunt
atâtea plăceri după care să tânjesc
Ce fericire să fii liber
să scrii despre maşini şi războaie, adevărurile epocilor,
să arunci vechi şi inutile
cravate şi pantaloni care nu ţi se potrivesc.
9 ianuarie 1985
Poem de Allen Ginsberg
Traducerea Domnica Drumea
cântec 226
Fantastic tunet zgâlțâi tăriile, în înalt.
Animalele se așezară față în față & se priviră feroce.
Henry se temea.
Dragostea ei, care nu era chiar cea a unei fecioare,
nu reușea să-i aline spaimele teribile, care ajungeau
departe într-o așa lume.
Se ridică din beregate durerea. Dispărură în aer
mulți, și mulți pe pământ, și mulți în ape.
Nu era un loc de iubit.
Degete în ochi, explozii enorme ale
ceea ce nu știm, până când trezia devenea un viciu.
„Căderile noastre nu garantează”, zicea un prieten.
Am văzut-o în vis, din visul meu ea se trezea,
drăgălășenie & galanterie & iubire
și tot tacâmul.
Avea părul lung de parcă părul lung e de ajuns
ca să înece ca un fum ororile. Ce făcea în fum
cu ea el nu va spune.
Poem de John Berryman
Traducerea Radu Vancu
Un poem de Frank O’Hara
Lumină limpezime salată de avocado în zori după lucrurile crunte pe care le fac uluitor e să afli iertare și iubire, nici măcar iertare cât timp ce-a fost a fost și iertarea nu-i iubire și iubirea e iubire nimic nu se destramă vreodată deși lucrurile devin agasante plicticoase și ramplasabile (în imaginație) dar nu de-adevărat și când e vorba de iubire degeaba peste drum te simți detașat simpla prezență schimbă totul ca o chimicală picată pe hârtie și toate gândurile dispar într-o emoție stranie și plăcută de nimic nu-s sigur în afară de asta, întețită de respirație. Traducerea Constantin Abăluță și Ștefan Stoenescu
Ia-mă
Ia-mă-n azur și în soare,
Ia-mă în largul mării și-n munți.
Când voi merge în iarba din adâncul mărilor,
singur voi merge.
Căci iată, de-acolo am venit — clorul și sarea
sunt oasele, sângele.
Acolo nările duc plămânilor aer. Acolo
oxigenul strigă să fie lăsat a intra.
Acolo în rădăcinile ierbii din adâncul mărilor,
singur voi merge.
Iubirea duce departe. Acolo sfârșește iubirea
Ia-mă-n azur și în soare.
Poem de Carl Sandburg