Acum trei ani, pentru ultima oară, ai uitat De tine ți-ai întins mâna, numai gingășie, Să-mi atingă părul, să-mi mângâie Obrazul, gâtul. Mi s-a tăiat răsuflarea: am sperat C-am mai putea reveni, am crezut că te-ai putea Întoarce. Te-ai întors, apoi încă o dată la vorbăria Ta cu tânărul de care te-ai arătat, Față de toți prietenii noștri, atât de încântată Toată după-amiaza. Și ți-ai amintit că lunga Dragoste nutrită pentru mine s-a schimbat. Ți-ai aruncat Brațele în jurul gâtului său, l-ai sărutat, iar apoi Mi-ai spus că ești gata de drum și am plecat. Poem de W. D, Snodgrass Traducerea Ioan A. Popa
Tag Archives: Poezie
Ultima oară
Institutul Blecher (III) – Impresii
Duminica trecută am fost la a III-a întâlnire literară din seria inaugurată acum trei săptămâni de „Institutul Blecher”, o foarte bună inițiativă a poetului Claudiu Komartin. Actuala locație (Dharma Bar) a devenit neîncăpătoare, semn că aceste întâlniri devin tot mai apreciate și căutate de iubitorii de literatură. Scriitorul Vasile Ernu și poetul Ilieș Gorzo au fost aleși pentru a ne citi din creațiile lor. Am să prezint într-un mod puțin inedit, folosindu-mă și de imagini cum a decurs această întâlnire până după lecturile propriu-zise. După care eu am plecat, trebuind să ajung și la „Schimb de cărți”.
„Publicul” se așează comod pe canapele și se acomodează cu atmosfera locului.
Se face cunoștință cu textele ce vor fi citite de cei doi invitați( în cazul de față, poemele lui Gorzo).
Cei doi invitați așteptând liniștiți momentele în care vor fi în centrul atenției.
Vasile Ernu ne vorbește despre noua sa carte ce urmează să apară foarte curând la Editura Polirom. Este vorba de romanul „Ultimii eretici ai imperiului”.
Claudiu Komartin citind un capitol din romanul lui Vasile Ernu (acesta mărturisind că citește cu dificultate ce este scris cu caractere latine, asta din cauza faptului că a trăit o bună perioadă de timp în spațiul ex-sovietic). După cum se vede, atenția auditoriului este foarte bine captată.
Ilieș Gorzo citindu-și fără trac poemele ce au fost pe placul celor prezenți.
Ca impresii personale, aș spune că Vasile Ernu a reușit să-mi capteze atenția asupra romanului său epistolar, care am înțeles că abordează teme interesante și are o perspectivă sociologică a subiectelor abordate depășind cumva limitele literaturii clasice. Ilieș Gorzo este un poet care îmi era cunoscut într-o anumită măsură (mai ales în urma prezenței noastre pe saiturile literare), o mare parte din textele citite nu îmi erau necunoscute. Remarcabil la acest poet e registrul său unic ( ce-mi amintește uneori de Sorescu), plus faptul că mai toate textele sale sunt bine șlefuite și în urma lecturii obțin efectul scontat.
Am remarcat între cei prezenți pe: Gelu Vlașin, Aida Hancer, Adrian Diniș, Laura Markovski, Ioan Peia, Andrei Ruse, Stoian G. Bogdan, Gabriel Daliș, Sorin Despot, Anca Duma, Alina Surduc, Ioana Bogdan, Gelu Diaconu și Mihai Duțescu. Astfel s-a adăugat încă un eveniment plin de amintiri plăcute, în numele unui scriitor(Marcel Max Blecher) ce merită toată admirația urmașilor săi.
Mai multe detalii pe blogul Institutul Blecher.( la blogroll, categoria „Ințiative de lăudat”)
Text și imagini: quasiote
Poezie persană
S-a născut pe la începutul secolului al X-lea în satul de munte Rudak, la est de orașul Samarakand, în Tadjikistanul de astăzi. Este cel dintâi mare poet al literaturii persane, supranumit „magistrul poeților” sau „șahul poeților”. A pus temelii la mai toate genurile de poezie: panegiric, elegiac, liric, bahic, epic și satiric. Se pare că spre sfârșitul vieții, din cauza opiniilor sale religioase, a fost orbit și obligat să se întoarcă în țara sa natală.
Trăiește-ți viața vesel…
Trăiește-ți viața vesel cu veseli-negri ochi,
căci lumea-i doar poveste și trecere de vânt.
De câte rele-ntâmpini să nu mi te mâhnești,
și de trecut aminte să nu-ți aduci nicicând.
Eu și zulufii-aceștia înmiresmați cu mosc,
eu și-acest chip-de- lună, copilă de hurie.
Ferice de acela ce dăruie, sătul,
și vai și-amar de-acela nedarnic și flămând.
Păcat că lumea asta e numai vânt și nor –
mai adu-mi băutură, și fie orice-o fi!
Lumea-aceasta-i bună…
Lumea-aceasta-i bună, bine întocmită,
și-o cunoaște numai inima trezită.
Binele-i nu-l puneți lângă răutate.
Doar lângă tristețe veselia șade.
Când te-așezi pe-această lume netezită,
să nu crezi că-n lume netede sunt toate.
Sărutul
Sărutul dragei este un cald izvor sărat:
cu cât îl sorbi cu sete, cu-atât ai însetat.
Traducerea George Dan
Culturale
*Azi, săptămânalul de informație și analiză culturală „Observator Cultural” a apărut împreună cu un excelent supliment dedicat poetei Mariana Marin. Am citit fără răsuflare articolele și mărturiile dedicate acestui personaj aparte al literaturii române. Sunt foarte încântat de tot ce am citit, țin să le mulțumesc celor care au scris atât de animați de iubire pentru ea, rânduri care mi-au întregit în minte imaginea acestei ființe demnă de tot respectul celor care iubesc poezia. E vorba de Nora Iuga, Carmen Mușat, Cristina Ispas, Adina Dinițoiu, Doina Ioanid(care i-a dedicat un poem plin de iubire), Radu Vancu, Liviu Antonesei, Claudiu Komartin, Caius Dobrescu, Tudor Jebeleanu și Cezar Gheorghe, aș vrea pe toți să-i îmbrățișez pentru acest frumos gest de care au dat dovadă cu realizarea acestor pagini dedicate Marianei Marin. „Observator Cultural” pregătește și alte astfel de bucurii cititorilor săi, e vorba de alte două apariții dedicate lui Virgil Mazilescu și Cristian Popescu.
Text de quasiote
Nebunia de a gusta trandafir
La rădăcina firească a răului
eu pun o irezistibilă poftă de a-mi săruta în voie mâinile.
(Ah, prietene
– nebunia de a gusta trandafir
atârnați cu o ureche de rozul bun simț)
La 17 ani,
la 23 și la iarnă,
voi continua să-mi amintesc de mine cu aceeași precizie diabolică.
Ca și cum pleoapele mi-ar crește pe vârful unghiei
– la bătrânețe mi-aș rotunji buzele
pentru cuvântul acela croncănitor…
Text de Mariana Marin
** Duminică 4 octombrie, Institutul Blecher vă invită la a II-a ediție a întâlnirilor literare cu poezia contemporană, vor citi din creațiile lor poetice Vasile Leac și Mihai Duțescu. Asta se va întâmpla în Dharma Bar (pe Blănari vis-a-vis de Club A) de la ora 14,30.
Poemele dintre amintiri (IV)
***
Jim Morrison
a cântat viața
și moartea
mai bine chiar
decât Walt Whitman
omul.
Jim vorbea
de ușile percepției
iar Whitman
despre democrație.
A doua dintre ele,
cică,
se spune că ar exista.
Ușile, însă,
sunt și acum la locurile lor.
Și apoi vin eu
și vă întreb:
de care parte-a ușii
a stat Jim?
Text de Felix Crainicu din volumul „Verdicte inutil amare” (2000)
O inițiativă lăudabilă
Duminică 20 septembrie am participat la un alt eveniment ce a avut ca motiv central poezia. La inițiativa poetului Claudiu Komartin care și-a dorit să amintescă într-un mod mai deosebit iubitorilor de literatură de faptul că s-au împlinit o sută de ani de la nașterea scriitorului Max Blecher, s-a constituit „Institutul Blecher” care se va manifesta prin o serie de întâlniri și lecturi care să aducă ceva proaspăt în peisajul literar bucureștean, destul de apatic în această perioadă. Întâlnirea a avut loc în Dharma Bar de pe strada Blănari și a decurs sub bune auspicii. Cei doi poeți care au fost invitați să ne citescă din scrierile lor au fost Dan Coman și Sorin Despot. După asta au urmat impresiile critice sau apreciative ale celor care au dorit să-și exprime o părere despre poemele prezentate de către cei doi. Discuția a avut un ton civilizat, lucru de admirat în comparație cu alte evenimente unde se ajunge des la certuri. Au exprimat astfel opinii pertinente despre textele în cauză : Dumitru Bădița, Adrian Diniș (care a exprimat niște opinii mai radicale ce au încins puțin spiritele), Felix Nicolau, Stoian G. Bogdan, Ioana Bogdan, Mario Barangea și Gelu Vlașin. Și cei doi poeți care au fost eroii acestei întâlniri și-au exprimat fiecare opinia despre textele celuilalt. A fost o experiență interesantă ce trebuie continuată și care sper că se va bucura de un și mai mare interes din parte iubitorilor de literatură tânără și valoroasă. Printre cei prezenți (înafara celor pe care i-am menționat în rândurile de mai sus) i-am remarcat pe Andrei Ruse, Lori Cristea, Aida Hancer, Laura Markovski, Ilieș Gorzo, Anca Duma, Gabriel Daliș, Laura Husti și Mirela Lungu.
Claudiu Komartin
Dan Coman
Sorin Despot
Din punctul meu de vedere spun că am avut parte de un eveniment reușit, m-am bucurat din plin de creațiile celor doi (chiar dacă Dan Coman a prezentat niște poeme inedite) și mi-am dat seama că am în fața mea doi poeți în cel mai pur sens al cuvântului. Alte detalii despre acest eveniment puteți găsi pe blogul dedicat acestei inițiative.(un link direct spre acest blog la categoria „Inițiative de lăudat” – Institutul Blecher)
Text și foto : quasiote
Și bonus un poem dintre cele prezentate de Sorin Despot și pe care îl găsesc reușit.
Caramele
îmi amintesc balustrada
drumul în jos o fereastră
mîinile de copil
acestea sînt impresionante
dreptunghiuri de hîrtie
desenate cu oameni mari
mi se tot spune că
nu le cunosc
valoarea
mie nu-mi plac mamă
hîrtii pot desena şi eu
pot pune un zîmbet în
buzunarul fiecărui trecător
hîrtiile mele nu trebuie
returnate cu dobîndă
nu aruncă oameni în stradă
nu roagă pe nimeni să ucidă
nu încuie douăzeci de românce
într-un bordel napoletan mamă
cum poţi sorine să cheltui
toţi banii pe caramele?
mie îmi plac oraşele rilke
magnetofonul revistele cu
michimaus dar mai ales
caramelele
îmi amintesc
o balustradă
drumul în jos
îmi face cu
ochiul
mama calculează hîrtii
imaginîndu-şi că
a crescut mare
Amurgurile toamnei
*
Sunt seri, spre toamnă, adânci și strălucite
Ce, luminându-mi negura-amintirii
Trezesc în mine suflete-adormite
De mult, încât cad pradă amăgirii
Când Cerul pârguit la zări cuprinde
Purpura toată, și toți trandafirii,
Și-n sânge scaldă para ce-l cuprinde
De vii văpăi – privind atunci amurgul,
Un dor păgân sălbatic mă încinde, –
Și văd, stăpâne, cum îți arde rugul.
Text de Mateiu I. Caragiale (1912)
Foto: quasiote
Cafeneaua cu poezie
Muzeul Național al Literaturii Române a reluat proiectul „Seri de poezie și muzică la Cafeneaua de la muzeu”. Vineri 18 septembrie am asistat la prima întâlnire dintr-o serie, pe care eu o doresc cât mai lungă, de astfel de evenimente ce merită toată atenția iubitorilor de poezie. Am avut parte de o seară foarte frumoasă de muzică și poezie la superlativ. La asta au contribuit invitații, cei patru tineri poeți bistrițeni care au citit din creațiile personale, e vorba de : Ana Dragu, Florin Partene, Dan Coman și Marin Mălaicu Hondrari. Între lecturile celor patru au fost superbe reprize muzicale susținute de Maria Răducanu acompaniată de Mircea Tiberian. Cel care a făcut oficiul de gazdă a fost scriitorul Ioan Groșan. ( Traian T. Coșovei nu a mai putut ajunge) Nu am să fac referințe critice la textele care s-au citit dar pot spune că am apreciat mai mult poemele lui Dan Coman și Marin Mălaicu Hondrari. I-am remarcat între cei veniți la acest eveniment pe Daniel Bănulescu, Octavian Soviany, Andra Rotaru, Gelu Vlașin, Cristina Ispas, Oana Ninu, Ofelia Prodan, Daniel D. Marin, Cosmin Perța, Aida Hancer, Adrian Diniș, Stoian G. Bogdan și Leonard Ancuța .
Ioan Groșan
Ana Dragu
Maria Răducanu și Mircea Tiberian
Florin Partene
Dan Coman
Marin Mălaicu Hondrari
Text și foto: quasiote
Insula 33
Începând de astăzi voi porni într-un nou proiect poetic ambițios pe care l-am denumit „Insula 33” și care se va derula timp de un an. Acest proiect sper să concentreze în el maximele mele eforturi de a scrie o poezie valoroasă. Și peste un an să am liniștea că am scris un volum de versuri de care sunt mulțumit pe deplin.
INSULA 33
0. o dimineață senină de toamnă și în sfârșit pot privi cerul
1. adormit pe oliță când în întunericul camerei luna trimite o rază
2. încep să înțeleg ce lucru serios este joaca cu zâmbetele celorlalți
3. privesc fiecare lucru cu admirație și-l ating cu o teamă îngerească
4. învăț să mă bucur de toate iar moartea e doar un somn adânc ce nu mă sperie
5. primii ochi albaștri cu adevărat limpezi ce mă fac să ignor cerul
6. primul sărut într-o noapte de iarnă după ce ne-am privit îndelung
7. mi se deschide în față lumea nu văd încă perdelele ei negre
8. încep să prețuiesc tot mai mult verile și cuvintele scrise pe nori
9. desenez amintiri dintr-un rai mic doar al meu și cobor dealuri în fugă
10. aflu din cărți cum poți să-ți ridici singur refugiul ferit de scurgerea timpului
11. iubirea poate alerga printre băncile școlii și are o voce ce nu se poate uita
12. unul care mă face des să-mi fie frică și căruia îi detest firea violentă
13. prețuiesc dragostea acestei femei și știu că ea de la început mi-a fost liman
14. pentru că nu am pensule și culori încep a desena în cuvinte
15. liceul cu plopi la ferestre și coridorul lung spre bibliotecă
16. o iubire ca o operație de apendicită încep să visez cu ochii deschiși
17. momente de absență când nimeni nu mă căuta printre versuri
18. doi câte doi ochii își iau rămas bun cărări diferite îi așteaptă
19. eșecul mă duce la întâlnirea cu iadul pământean prefabricat
20. un pistol mitralieră care devine o prelungire o trupului meu tânăr
21. ca un ocnaș eliberat îmi caut un locul unde să pot pune prima carămidă
22. am înfruntat singur fiara și noaptea când femeia întunecată m-a posedat
23. apele s-au liniștit a rămas doar un loc devastat pe care îl recompun în mine
24. iubirile se nasc moarte pe limba rece a unui anotimp întârziat
25. trec dintr-o carte în alta ca dintr-o lume în alta și n-am nevoie de zbor
26. înțeleg că unde-i cunoaștere nu-i iubire și-mi amintesc de moarte
27. irosesc zile fără să caut în oameni și trăiesc ca o muscă amețită
28. iubesc chiar și firimiturile de iubire rămase în pustiul din verbe
29. am parcă toate bolile posibile și toate sentimentele îmi sunt handicapate
30. am știut să număr clipele până la acest moment în care n-am putut să zic: Stop!
31. și parcă totul se clarificase în preajma unei mari iubiri ce părea și ultima
32. e atât de absurd să mai crezi în oameni când ani de zile te-ai îndepărtat
33. pășesc pe insula unde îmi voi sădi ultimele gânduri fără să mai cred în întoarcere
Text de George Floarea
De după zăbrele
De după zăbrele, întind
o mână și-aștept să suspine;
și caut, prin noapte, cu jind
spre lume, spre casă, spre tine.
Și caut, în temnița grea,
șă-ți aflu, iubito, lumina,
căci steaua destinului, stea
e-n lanțuri și-o spurcă rugina.
De după zăbrele, încerc
o mare și sfântă demență:
să chiui, să fulger, să merg
cu-a patriei mele cadență –
și-nchis, peste ziduri să sar,
în saltul sublim al iubirii,
și-n cale, plângând, să-ți presar
toți macii și toți trandafirii…
Text de Sergiu Grossu (1920 – 2009)
Scriitori români care au trecut prin închisorile comuniste:
LITERA – A
Arșavir Acterian (1907 – 1997)
Wolf Aichelburg (1912 – 1994)
Dinu Albulescu
Valeriu Anania
Ion Anestin (1900 – 1963)
Radu Argeș
Baruțu Arghezi
D. I. Atanasiu
Foto: quasiote