Institutul Blecher (III) – Impresii

Duminica trecută am fost la a III-a întâlnire literară din seria inaugurată acum trei săptămâni de „Institutul Blecher”, o foarte bună  inițiativă a poetului Claudiu Komartin. Actuala locație (Dharma Bar) a devenit neîncăpătoare, semn că aceste întâlniri devin tot mai  apreciate și căutate  de iubitorii de literatură. Scriitorul Vasile Ernu și poetul Ilieș Gorzo  au fost aleși pentru a ne citi din creațiile lor. Am să prezint într-un mod puțin inedit, folosindu-mă și de imagini cum a decurs această întâlnire până după lecturile propriu-zise. După care eu am plecat, trebuind să ajung și la „Schimb de cărți”.

„Publicul” se așează comod pe canapele și se acomodează cu atmosfera locului.

Se face cunoștință cu textele ce vor fi citite de cei doi invitați( în cazul de față, poemele lui Gorzo).

Cei doi invitați așteptând liniștiți momentele în care vor fi în centrul atenției.

Vasile Ernu ne vorbește despre noua sa carte ce urmează să apară foarte curând la Editura Polirom. Este vorba de romanul „Ultimii eretici ai imperiului”.

Claudiu Komartin citind un capitol din romanul lui Vasile Ernu (acesta mărturisind că citește cu dificultate ce este scris cu caractere latine, asta din cauza faptului că a trăit o bună perioadă de timp în spațiul ex-sovietic). După cum se vede, atenția  auditoriului este foarte bine captată.

Ilieș Gorzo citindu-și fără trac poemele ce au fost pe placul celor prezenți.

Ca impresii personale, aș spune că Vasile Ernu a reușit să-mi capteze atenția asupra romanului său epistolar, care am înțeles că abordează teme interesante și are o perspectivă sociologică a subiectelor abordate  depășind cumva limitele literaturii clasice. Ilieș Gorzo este un poet care îmi era cunoscut într-o anumită măsură (mai ales în  urma prezenței noastre pe saiturile literare), o mare parte din textele citite nu îmi erau necunoscute. Remarcabil la acest poet e registrul său unic ( ce-mi amintește uneori de Sorescu), plus faptul că mai toate textele sale sunt bine șlefuite și în urma lecturii obțin efectul scontat.

Am remarcat între cei prezenți pe: Gelu Vlașin, Aida Hancer, Adrian Diniș, Laura Markovski, Ioan Peia, Andrei Ruse, Stoian G. Bogdan, Gabriel Daliș, Sorin Despot, Anca Duma, Alina Surduc, Ioana Bogdan, Gelu Diaconu și Mihai Duțescu. Astfel s-a adăugat încă un eveniment plin de amintiri plăcute, în numele unui scriitor(Marcel Max Blecher) ce merită toată admirația urmașilor săi.

Mai multe detalii pe blogul Institutul Blecher.( la blogroll, categoria „Ințiative de lăudat”)

Text și imagini: quasiote

Poezie persană

Rudaki (914-940)

S-a născut pe la începutul secolului al X-lea în satul de munte Rudak, la est de orașul Samarakand, în Tadjikistanul de astăzi. Este cel dintâi mare poet al literaturii persane, supranumit „magistrul poeților” sau „șahul poeților”. A pus temelii la mai toate genurile de poezie: panegiric, elegiac, liric, bahic, epic și satiric. Se pare că spre sfârșitul vieții, din cauza  opiniilor sale religioase, a fost orbit și obligat să se întoarcă în țara sa natală.

Trăiește-ți viața vesel…

Trăiește-ți viața vesel cu veseli-negri ochi,

căci lumea-i doar poveste și trecere de vânt.

De câte rele-ntâmpini să nu mi te mâhnești,

și de trecut aminte să nu-ți aduci nicicând.

Eu și zulufii-aceștia înmiresmați cu mosc,

eu și-acest chip-de- lună, copilă de hurie.

Ferice de acela ce dăruie, sătul,

și vai și-amar de-acela nedarnic și flămând.

Păcat că lumea asta e numai vânt și nor –

mai adu-mi băutură, și fie orice-o fi!

Lumea-aceasta-i bună…

Lumea-aceasta-i bună, bine întocmită,

și-o cunoaște numai inima trezită.

Binele-i nu-l puneți lângă răutate.

Doar lângă tristețe veselia șade.

Când te-așezi pe-această lume netezită,

să nu crezi că-n lume netede sunt toate.

Sărutul

Sărutul dragei este un cald izvor sărat:

cu cât îl sorbi cu sete, cu-atât ai însetat.

Traducerea  George Dan

Culturale

*Azi, săptămânalul de informație și analiză culturală „Observator Cultural”  a apărut împreună cu un excelent supliment dedicat poetei Mariana Marin. Am citit fără răsuflare articolele și mărturiile dedicate acestui personaj aparte al literaturii române.  Sunt foarte încântat de tot ce am citit, țin să le mulțumesc  celor care au scris  atât de animați de iubire pentru ea, rânduri care mi-au întregit în minte imaginea acestei ființe demnă de tot respectul celor care iubesc poezia. E vorba de Nora Iuga, Carmen Mușat, Cristina Ispas, Adina Dinițoiu, Doina Ioanid(care i-a dedicat un poem plin de iubire), Radu Vancu, Liviu Antonesei, Claudiu Komartin, Caius Dobrescu, Tudor Jebeleanu și Cezar Gheorghe, aș  vrea pe toți să-i îmbrățișez pentru acest frumos gest de care au dat dovadă cu realizarea acestor pagini dedicate Marianei Marin. „Observator Cultural” pregătește și alte astfel de bucurii cititorilor săi, e vorba de alte două apariții dedicate lui Virgil Mazilescu și Cristian Popescu.

Text de quasiote

Nebunia de a gusta trandafir

La rădăcina firească a răului

eu pun o irezistibilă poftă de a-mi săruta în voie mâinile.

(Ah, prietene

– nebunia de a gusta trandafir

atârnați cu o ureche de rozul bun simț)

La 17 ani,

la 23 și la iarnă,

voi continua să-mi amintesc de mine cu aceeași precizie diabolică.

Ca și cum pleoapele mi-ar crește pe vârful unghiei

– la bătrânețe mi-aș rotunji buzele

pentru cuvântul acela croncănitor…

Text de Mariana Marin

** Duminică 4 octombrie, Institutul Blecher vă invită la a II-a ediție a întâlnirilor literare cu poezia contemporană, vor citi din creațiile lor poetice Vasile Leac și Mihai Duțescu. Asta se va întâmpla în Dharma Bar (pe Blănari vis-a-vis de Club A) de la ora 14,30.

Poemele dintre amintiri (IV)

 

***

Jim Morrison

a cântat viața

și moartea

mai bine chiar

decât Walt Whitman

omul.

Jim vorbea

de ușile percepției

iar Whitman

despre democrație.

A doua dintre ele,

cică,

se spune că ar exista.

Ușile, însă,

sunt și acum la locurile lor.

Și apoi vin eu

și vă întreb:

de care parte-a ușii

a stat Jim?

Text de Felix Crainicu din volumul „Verdicte inutil amare” (2000)

O inițiativă lăudabilă

Duminică 20 septembrie am  participat la un alt eveniment ce a avut ca motiv central poezia. La inițiativa poetului Claudiu Komartin care  și-a dorit să amintescă într-un mod mai deosebit iubitorilor de literatură de faptul că s-au împlinit o sută de ani de la nașterea scriitorului Max Blecher, s-a constituit „Institutul Blecher” care  se va manifesta  prin o serie de întâlniri și lecturi care să aducă ceva proaspăt în peisajul literar bucureștean,  destul de apatic în această perioadă. Întâlnirea a avut loc în Dharma Bar de pe strada Blănari și a decurs sub bune auspicii. Cei doi poeți care au fost invitați să ne citescă din scrierile lor au fost Dan Coman și Sorin Despot. După asta au urmat impresiile critice sau apreciative ale celor care au dorit să-și exprime o părere despre poemele prezentate de către cei doi. Discuția a avut un ton civilizat, lucru de admirat în comparație cu alte evenimente unde se ajunge des la certuri. Au exprimat astfel opinii  pertinente despre textele în cauză : Dumitru Bădița, Adrian Diniș (care a exprimat niște opinii mai radicale ce au încins puțin spiritele), Felix Nicolau, Stoian G. Bogdan, Ioana Bogdan,  Mario Barangea și Gelu Vlașin.  Și cei doi poeți care au fost  eroii acestei întâlniri și-au exprimat  fiecare opinia despre textele celuilalt. A fost o experiență interesantă ce trebuie continuată și care sper că se va bucura de un și mai mare interes din parte iubitorilor de literatură tânără și  valoroasă. Printre cei prezenți (înafara celor pe care i-am menționat în  rândurile de mai sus) i-am  remarcat pe Andrei Ruse, Lori Cristea, Aida Hancer, Laura Markovski, Ilieș Gorzo,  Anca Duma, Gabriel Daliș, Laura Husti și Mirela Lungu.

Claudiu Komartin

Dan Coman

Sorin Despot

Din punctul meu de vedere spun că am avut parte de un eveniment reușit, m-am bucurat din plin de creațiile celor doi (chiar dacă Dan Coman a prezentat niște poeme inedite) și  mi-am dat seama că am în fața mea doi poeți în cel mai pur sens al cuvântului. Alte detalii despre acest eveniment puteți găsi pe blogul dedicat  acestei inițiative.(un link direct spre acest blog la  categoria „Inițiative de lăudat” – Institutul Blecher)

Text și foto : quasiote

Și bonus un poem dintre cele prezentate de Sorin Despot și pe care îl găsesc reușit.

Caramele

îmi amintesc balustrada
drumul în jos o fereastră
mîinile de copil

acestea sînt impresionante
dreptunghiuri de hîrtie
desenate cu oameni mari

mi se tot spune că
nu le cunosc
valoarea

mie nu-mi plac mamă
hîrtii pot desena şi eu
pot pune un zîmbet în
buzunarul fiecărui trecător
hîrtiile mele nu trebuie
returnate cu dobîndă
nu aruncă oameni în stradă
nu roagă pe nimeni să ucidă
nu încuie douăzeci de românce
într-un bordel napoletan mamă

cum poţi sorine să cheltui
toţi banii pe caramele?

mie îmi plac oraşele rilke
magnetofonul revistele cu
michimaus dar mai ales
caramelele

îmi amintesc
o balustradă
drumul în jos
îmi face cu
ochiul

mama calculează hîrtii
imaginîndu-şi că
a crescut mare

Amurgurile toamnei

*

Sunt seri, spre toamnă, adânci și strălucite

Ce, luminându-mi negura-amintirii

Trezesc în mine suflete-adormite

De mult, încât cad pradă amăgirii

Când Cerul pârguit la zări cuprinde

Purpura toată, și toți trandafirii,

Și-n sânge scaldă para ce-l cuprinde

De vii văpăi  –  privind atunci amurgul,

Un dor păgân sălbatic mă încinde, –

Și văd, stăpâne, cum îți arde rugul.

Text de Mateiu I. Caragiale (1912)

Foto: quasiote

Cafeneaua cu poezie

Muzeul Național al Literaturii Române a reluat proiectul „Seri de poezie și muzică la Cafeneaua de  la muzeu”.  Vineri 18 septembrie am asistat la prima întâlnire dintr-o serie, pe care eu o doresc cât mai lungă, de astfel de evenimente  ce merită toată atenția iubitorilor de poezie. Am avut parte de o seară foarte frumoasă de muzică și  poezie la superlativ. La asta au contribuit invitații, cei patru tineri poeți bistrițeni care au citit din creațiile personale, e vorba de : Ana Dragu, Florin Partene, Dan Coman și Marin Mălaicu Hondrari. Între lecturile celor patru au fost superbe reprize muzicale susținute de Maria Răducanu acompaniată de Mircea Tiberian. Cel care a făcut oficiul de gazdă a fost scriitorul Ioan Groșan. ( Traian T. Coșovei nu a mai putut ajunge) Nu am să fac referințe critice la textele care s-au citit dar pot spune că am apreciat mai mult poemele lui Dan Coman și Marin Mălaicu Hondrari. I-am remarcat între cei veniți la acest eveniment pe Daniel Bănulescu, Octavian Soviany, Andra Rotaru, Gelu Vlașin, Cristina Ispas, Oana Ninu, Ofelia Prodan, Daniel D. Marin, Cosmin Perța, Aida Hancer, Adrian Diniș, Stoian G. Bogdan și Leonard Ancuța .

Ioan Groșan

Ana Dragu

Maria Răducanu și Mircea Tiberian

Florin Partene

Dan Coman

Marin Mălaicu Hondrari

Text și foto: quasiote