The Young Stuff în Club A

Menire

Au spus că-i rece și n-au bănuit

Ce patimă îi clocotea în vine,

Au spus că nu-i adânc și n-au simțit

Genunile ce dorm sub limpezime.

 

Un răsfățat al soartei l-au ținut

Când încordat și dur și-a dus destinul,

Stăpân pe fericire l-au crezut

Când pe furtuni și-a așezat seninul.

 

E doar un om, și-a suferit și el,

Dar n-a vrut plâns și bocet de muiere,

Să fii sortit desăvârșirii-i greu;

O cumpănă în zile de durere.

 

Poem de Ion Pillat

Statuie

Singur în amurg cu tine

și muzică de Ravel se revarsă peste noi

iar eu te cuprind în brațe,

fața ta de ghips răcoros

cald lipită de obrazul meu neras

și brațele tale parcă tremurând.

Ești tulburată, tulburată?

 

Câte lucruri n-am auzit împreună!

apoi mai toate ce le povestești

despre pudoarea artistică. Îți simt mijlocul aspru,

aspru cât pielea ne desparte

unul de altul. Voi sta gol

strâns lipit de tine,

atât de-aproape cât e cu putință.

 

Poem de Frank  O’Hara

Traducerea Constantin Abăluță și Ștefan Stoenescu(Meditații în imponderabil/Editura Univers/1980)

Spune-mi

      Spune-mi că viața mea va continua să existe,
 spune-mi tu, gură a silabelor magnetice,
          respirație aidoma unei cupole de aer —
tu, planetă cu dinți în orbitele zeului neon.

          Vom trece mai departe peste trupurile
  de gheață ale secundelor.
             Desigur vom trece.
Iată zeul somnului,
             zeul marsupiu tăiat la beregată,
    iată femeia iubită, dimineața
aplecându-se peste trupul tău ca prin fereastra deschisă.

         Spune-mi că viața va continua să existe!

Spune-mi tu, atom de spaimă al inimii mele,
                               tu, lacrimă de metal
    pe obrazul frumosului miraj de gheață al ideilor,
    spune-mi că viața mea va continua să existe!

    Urca-vor la cer noi piramide de ceață,
 noi imnuri de slavă ca niște lame de sticlă.
         Pentru mine măscăriciul sărută oglinda,
    pentru mine moare trist iarba.
        Vino și spune-mi,
strălucește-mi în umăr, în frunte,
           deasupra,
    oricât de lipsit de înțeles ar părea faptul
că foștii veterani dormitează prin parcurile orașului
      și că biserica Sf. Gheorghe stă în același loc,
                                                electrificată.

Poem de Traian T. Coșovei(1954-2014)