Spune-mi

      Spune-mi că viața mea va continua să existe,
 spune-mi tu, gură a silabelor magnetice,
          respirație aidoma unei cupole de aer —
tu, planetă cu dinți în orbitele zeului neon.

          Vom trece mai departe peste trupurile
  de gheață ale secundelor.
             Desigur vom trece.
Iată zeul somnului,
             zeul marsupiu tăiat la beregată,
    iată femeia iubită, dimineața
aplecându-se peste trupul tău ca prin fereastra deschisă.

         Spune-mi că viața va continua să existe!

Spune-mi tu, atom de spaimă al inimii mele,
                               tu, lacrimă de metal
    pe obrazul frumosului miraj de gheață al ideilor,
    spune-mi că viața mea va continua să existe!

    Urca-vor la cer noi piramide de ceață,
 noi imnuri de slavă ca niște lame de sticlă.
         Pentru mine măscăriciul sărută oglinda,
    pentru mine moare trist iarba.
        Vino și spune-mi,
strălucește-mi în umăr, în frunte,
           deasupra,
    oricât de lipsit de înțeles ar părea faptul
că foștii veterani dormitează prin parcurile orașului
      și că biserica Sf. Gheorghe stă în același loc,
                                                electrificată.

Poem de Traian T. Coșovei(1954-2014)

One response to “Spune-mi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: