Un poem de Teodora Coman

sufletul se îngroașă
odată cu gluma
odată cu vocea de seară
mi-o dreg cât pot de bine
anume să îți pot propune
altceva decât o cină romantică:
jos-ni-ci-a
ca la carte
să ne coborâm unul la nivelul celuilalt
să ne culcăm trupurile astea împiedicate
și obosite
pe șinele venelor
dintr-o acută prezumție
de vinovăție
să ne acoperim
cu bruma de respect
și cu istoria încărcată
a locului
libertatea prost înțeleasă
se ispășește cel mai adesea pe viață
să ne lăsăm nemulțumirile
în căsuțele vocale
azi nu mai e loc
în groapa comună a auzului
azi e ziua porților
închise

Din volumul „Cârtița de mansardă” (2012)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: