Cântec de dragoste

Vapori de țuică să-mi scalde rărunchii
‘Nainte să mă pun lâng-al tău trup,
Altfel mă pierd și-mi tremură genunchii
Când ale tale mreje mă corup.
O, vântul cum, prin tufe dând târcoale,
Fustiței să se umfle îi dă ghes,
Iar eu, rupând brocartul fin și moale,
Genunchii-mi calzi între ai tăi îndes…
Când beau, pare de’ndată cerul serii
Mai sumbru și mai cu reflexe mov.
Iar tu-n cămașa de subțirimea verii
Aștepți ca într-un impozant alcov.
Se-nvârte câmpul – nu-i de la alcool –
Cât între-a’ tale coapse stau lungit.
Se leagănă întunecatul cer să cadă-n gol –
La fel de lin, tot mai grăbit.
Genunchii-ți mă leagănă-n plăcut balans
Și inima mi-e grea, dar nu mă lași să cad.
La fel ne legănăm și noi, în dans,
Între pământ și cer, tot mai spre iad.

Poem de Bertolt Brecht  din volumul „Cum cucerești un înger. Poeme erotice” – Editura Art(2014)

Traducerea Gabriel Horațiu Decuble


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: