Category Archives: artă

Navajo Joe

Luni, 7 noiembrie, la ora 19:30, are loc vernisajul instalaţiei Ion Bârlădeanu, cowboy-ul meu, la Institutul Francez din Bucureşti, pe Dacia 77.
Instalaţia concepută de Carmen Lidia Vidu va prezenta publicului, într-o scenografie inspirată de colajele lui Ion Bârlădeanu, 20 de lucrări ale artistului şi 20 de fotografii în serie limitată. Fotografiile vor fi puse în vînzare la preţul de 100 lei pe toată durata expoziţiei (7 – 28 noiembrie). De marţi 8 pînă vineri 11 noiembrie, între orele 10-12, Ion Bârlădeanu şi Carmen Lidia Vidu vor fi prezenţi pentru discuţii cu publicul şi autografe.


Madeleine Peyroux – The Summer Wind


!NFERNUL în FIRE

INFERNUL din Fire

Vineri, 5 noiembrie 2010, ora 19.00, în Fire Club din Bucureşti, str. Gabroveni, nr 12, va avea loc un eveniment multiart: lansarea celui de-al doilea roman al scriitorului Leonard Ancuţa, „!NFERNUL”, Editura Tracus Arte, precum şi vernisarea expoziţiei colective Davinci Art School, cu lucrări semnate de Maria Stan, Mihaela Merla, Andreea Herzog, Marcela Roşoiu, Melek Cheosep, Cristina Dumitrescu şi Cătălina Soloveanu.
Vor vorbi despre acestă nouă apariţie în literatura română Dan Mircea Cipariu, Cosmin Perţa şi Ioan Es Pop. Vor fi prezenți mai multe nume importante din zona culturală sau literară românească, între care Ioan Cristescu, directorul editurii Tracus Arte, precum și Octavian Soviany, critic literar și poet.
Expoziţia colectivă Davinci Art School, coordonată de artistul vizual Francisc Chiuariu, este construită în contrapunct cu lumea de infern a cărţii lui Leonard Ancuţa. Lucrările expuse sunt un spaţiu de meditaţie şi de liniştire a sufletului călător într-un univers de azi pe mâine. Gândiri şi imaginări ale florilor şi ale figurativului pentru un altfel de terapie interioară „, a scris Dan Mircea Cipariu în catalogul evenimentului.
Evenimentul se va încheia cu un dublu concert live al trupelor Tragic şi Pseudonoise.


Rolf Armstrong (1889-1960) – pin-up artist


Raghava KK


Stradivarius

Gheorghe Tomaziu, Maison sur les collines, Balcic

Cine a bătut în noapte lucitoare cuie
să-și prindă haina plină de lumină?
Pe apa morții către sursa lină
viori cu gâtul ridicate suie.
Bună dimineața în struna ta – Cine poate înțelege
călătoria cu valuri la subțioară?
Ce lege neștiută va culege
struna ușoară?
Nu vine nimeni nu mai pleacă
și-n așteptare meșterul tâmplar
din cercuri de tulpina mai cioplește oleacă
pentru auz un proaspăt mădular.
Ceva cum e antena de albină ori furnică
prin care cugetul de-a dreptul să patrundă,
cu vântul sparte la muchii se despică
miezul să apară tânăr fremătător de undă.
Tot prin cântare a trecut la pas
prin toamnă-vară timp nedefinit
marele – voinicul – contrabas
spre locul calm de odihnit.
Suntem matrozi desprinși din lumea întreagă
o stea pătată cu pamânturi rare, moi,
face podoabă cu vechi locuri din vetre, de la noi,
să înflorească pânze, corabia dezleagă.

Poem de Constant Tonegaru

Scriitori români care au trecut prin închisorile comuniste

Litera T

Păstorel Teodoreanu(1894 -1964)

Liviu Teodoru

Gheorghe Tomaziu (1915 – 1990)

Constant Tonegaru (1919 – 1952)

William Tutok

Sandu Tudor (1896 – 1962)


Brâncuși

Brâncuși e un năzdrăvan; el își economisește banii de tren și călătorește fără țintă; un năzdrăvan cu bagajele gata și fără nici un orar; ei da, Brâncuși  e un năzdrăvan; el înțelege păsările și craniile atât de bine;  știe cum atârnă părul în cocul și-n cozile de pe capul femeii; de-atâta vreme le știe încât știe de unde vin și unde se duc; el pătrunde tainele primilor, celor mai vechi creatori de forme.


Să nu vorbim deocamdată cu gura prea slobodă despre Brâncuși căci deabia a pornit: nici nu poate spune încă numele locului încotro se va duce când va avea vreme și va fi gata de drum; o, Brâncuși, tu care păstrezi la soare, în preajma ușii tale, scânduri de lemn tare, așteptând ca lemnul tare să devină mai tare pentru ca mâinile tale tari să-l modeleze, cu păsările care devin cornuri, craniile care devin ouă — cât de adâncă e-n inima ta speranța că odată și-odată vei găsi un con, un ou, atât de tari încât atunci când pământul se va preface în ceață, ultimul ce va dispărea va fi un con, un ou.


Brâncuși, tu nu vei da un anunț în ziare scriindu-i lui Dumnezeu că e spre binele lui de va veni el la tine: nu vei deveni prea limbut împuindu-i urechile lui Dumnezeu cu rugăciuni;  nu vei deveni impertinent și nici familiar ca și cum Dumnezeu ți-ar fi vecinul căruia nu o dată i-ai numărat cămășile de pe frânghia de rufe; tu vei vorbi-ntotdeauna cu îndoieli și abia auzit sau vei fi tăcut ca șoarecele-ntr-un pod de biserică la ceasul când se deslănțuie orga revărsând valuri oceanice pe stâncile însorite ale țărmului. Dacă Domnul păstrează în ceruri câte un colț pentru muritorii ce se luptară aprig cu viața, atunci va fi unul și pentru tine, unul fi-va desigur și pentru tine.

Poem de Carl Sandburg

Traducerea A. E. Baconsky