Tag Archives: Alice Diana Boboc

Fluturii se zbat mai puțin

am sărit peste perne, ne-am bătut cu ele
şi le-am călcat în picioare
iar părul meu în şuvite ude
avea miros de iasomie

mi s-a părut că timpul stă pe loc –
luni de zile a continuat să stea

soarele a apus de multe ori
peste hainele mele împrăştiate pe jos
acum el a luat forma buzelor mele
şi păstrează tăcerea

când sunt pe moarte, fluturii
se zbat mai puţin decât oamenii

Text: Alice Diana Boboc


Lacrimă

lacrima

câteodată îţi vine să adormi cu ochii deschişi pentru a prinde cerul între pleoape
aşa cum ai ţine un fluture între două degete
şi te gândeşti că dintre toţi norii de pe pământ, lacrima e cea mai pură şi vie.
este atât de vie încât copiii o pierd din ochii lor uşor – mai uşor decât ar pierde cheia cu care cresc la gât –
iar ea le transformă privirea într-un geam aburit de dogoarea sobei într-o zi de iarnă
lacrima e răcoroasă ca o livadă cu mere roşii

Text:  Alice Diana Boboc    Foto: quasiote

O lacrimă din „vara de sfârșit de vară” pentru tânărul poet Constantin Virgil Bănescu, pentru care aici nu mai era nimic de făcut.