Tag Archives: apus

Seară

Liniște…
Nu se mișcă nimic.
Foi galbene, uscate,
Roșii
Că vor pica…
Pe după case
Stă soarele
Spre apus.
Liniște…
Nu se mișcă nimic.
Culori vii
Și lungi,
Înspre apus.
Pe nesimțite,
Încet,
Au dispărut aureole…
Noapte.

 

Poem de George Bacovia.

 

 

 

 


Țara soarelui apune


femeia de pe strada apusului

când primăvară își arată primele semne
nu știu de ce îmi amintesc de femeia de pe strada apusului
care ieșea în curtea înconjurată de un gard din sârmă împletită
și plimba căruțul în care era o păpușă în jurul
gutuiului cocârjat ce îi umbrea fereastra dinspre asfințit


imaginea acelei femei învârtindu-se în jurul pomului
intonând un vechi cântec de leagăn păpușii cu pleoapele căzute
printre narcise și ocheadele deloc prietenoase ale trecătorilor
nu știu de ce și după atâta timp mi-a rămas în minte
asemenea unui tablou dintr-un muzeu renumit

Poem de George Floarea


Iarnă la Florieni(I)

23 decembrie

24 decembrie

25 decembrie

26 decembrie


Ce am văzut iarna asta


Fotografii din 2009 (octombrie-prima parte) – răsărit/apus


Singur

culori din cuptor

femeia cu pântecul alb

ca o pâine înainte de a fi coaptă

își cabrează ca pe un armăsar negru

un sentiment inefabil

pustiul o așteaptă

eu prefer să mă îmbăt

cu vin de palmier

și să-mi arunc năvodul în marea moartă

chiar dacă n-am să-mi aduc la țărm

ura înecată

cu timpul am învățat

că fiecare apus

e o cale

spre cel mai pur zâmbet din univers

Text: George Floarea     Foto: quasiote