Poezie persană – Daghighi

Este maestrul genului panegiric din secolul al X-lea; Kasidele (odele) și gazelurile sale ni-l arată ca pe un poet înzestrat cu multă imaginație. El este predecesorul marelui rapsod Ferdòusi. Daghighi a început să transpună în versuri imensul material epic al tradiției persane, punând temeliile epopeii Șah-Name (Cronica Șahilor). A fost asasinat de unul dintre sclavii săi în anul 978. Epopeea din care n-a apucat să scrie decât o mie de distihuri a fost dusă la capăt de Ferdòusi, al cărui Șah-Name cuprinde cinzeci de mii de distihuri.

into the sky

Șah-Name

Zoroastru

Și astfel mai trecu o vreme,

când deodată răsări

din pământ – un pom în curtea

lui Goștasb, și se-nălță

până-i adumbri seraiul –

pom vânjos în rădăcini

crengi și ramuri fără număr;

frunzele-i șopteau povețe,

roadele-i dădeau lumină.

Pomu-acesta fiind om

și purtând asemeni roade,

oare mai putea muri?…

Se trăgea din viță-aleasă

numele-i fiind Zardoșt*.

El ucise pe-Ahriman **.

care-i răul de pe lume.

Zise șahului Goștasb:

„Proroc sunt, călăuza

ta spre bunul Dumnezeu!”

Și apoi un vas aduse

plin cu foc și agrăi :
„L-am adus din rai și-ți spune

Domnul lumii:«Să primești

legea mea! Privește cerul

și pământul: le-am zidit

fără-argilă, fără apă,

și priveștele din nou,

să pricepi cum li-i zidirea.

Cugetă: cine-ar putea

să zidească-asemeni lucruri,

decât eu, stăpânul lumii.

Dacă recunoști că lumea

asta am zidit-o eu

Ziditor, atunci, îmi spune!

Ia de la trimisul meu

buna lege, și învață

drumul și credința sa;

grijă ai să faci ce-ți spune,

și-ți alege călăuz

înțelegerea și-arată-i

lumii c-o disprețuiști.

Și învață-adevărata

lege, plină de-adevăr

căci domnia-i doar o vorbă,

când credință n-are-n ea.»”

Și când buna-nvățătură

bunul șah i-o ascultă,

îi primi credința nouă,

calea câtre adevăr.

* Zoroastru, profetul închinătorilor la foc, autorul cărții Zend-Avesta.

** Principiul întunericului, în mitologia persană.

Traducerea George Dan






Lasă un comentariu