Toamnă bolnavă

Toamnă bolnavă și-adorată

Tu vei muri când vijelia va sufla-n grădini de trandafiri

Și când zăpezi

Vor fi-n livezi

Sărmană toamnă

Tu mori în bogăția și în albul

De-omături și de fructe coapte

Pe bolta cerului

Plutesc ereți

Peste pitice nimfe cu păr verde și neștiutoare

Ce niciodată n-au iubit

Sub poala codrilor din depărtare

Toți cerbii au boncăluit

O anotimp ce dragi mi-s freamătele tale

Și fructele ce cad nestrânse

Vântul pădurea lacrimile plânse

De ele toamna frunză cu frunză a lor jale

Frunzele

Căzute

Un tren

Ce iute

Viața

Ah! du-te

Guillaume Apollinaire  –   Alcooluri

Traducerea Mihail Nemeș