Sfârșit de poem

Și-acum
Îmi târăsc ghetele verzi de pânză prin râul împroșcat de
ploaie.
Prin apa plină de sticle goale. De sticle sparte.
O tăietură adâncă pe cerul de gresie:

 

Fața umedă care-ți spune calmă să te îndepărtezi
până se întunecă.
Până se face de tot întuneric.

 

Poem de Andrei Bodiu (1965-2014)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: