oamenioamenioameni oamenii sunt insule plutitoare vremea oamenilor munți a rămas în vechime sid&nancy oameni memory (răzbate dintr-o cutiuță muzicală din plastic) cineva din trecut cu câteva bucle și gene lungi ce a frânt multe inimi cu suavitatea sa pe care timpul a spulberat-o în uitare chiar nimeni niciodată nimeni nu trebuie să mă iubească așa cum sunt cum nimeni nu mă iubește pentru ce nu sunt nimeni nu ar trebui să mă iubească pentru ce aș putea fi cum nimeni nu m-a iubit pentru ce am fost mesaj de pace nu vă înfricoșați nu vreau să cuceresc nu vreau să întemeiez ceva pe tărâmul de ură și praf animalul învins în mine crește zilnic mizeria animalului și o arunc la canal cum zilnic ștergi în zadar praful vigoarea sa pusă la zid trupul său neliniștit nelăsat să producă moarte reclama colecției de vară manechinul cu părul roșcat și ochii albaștri din fața magazinului second hand poartă o rochie albă căreia zefirul îi ridică lin poalele ce mai face viața uneori viața bate alteori mângâie trecerea ei umbre ale norilor peste coline raze ce uneori pătrund prin văile întunecate
06/08/2022
Lasă un răspuns