Un anotimp în Berceni

Am fost în aprilie în Club A  la lansarea cărții „Un anotimp în Berceni” cu convingerea că fac un gest util. Acum un an de zile nu știam cine este Claudiu Komartin pentru că nu eram deloc captat la viața literară. De când am început să-mi postez pe saituri literare creațiile personale, am început să fac cunoștință și cu cei care activau de mai mult timp pe astfel de saituri și bineînțeles, cu creațiile lor. De Claudiu am aflat citind poemele sale postate pe saitul Club Literar și după aceea bucurându-mă ca un copil atunci când am descoperit pe youtube videopoemul „Irina”. Am făcut cunoștință cu el la primul eveniment Roliteratura și m-am bucurat de faptul că activăm pe același sait, el în postura de critic.

Despre „Un anotimp în Berceni” voi spune câteva lucruri doar din postura de cititor. Nici nu aș putea să-mi arog titlul de critic, chiar dacă pot să afirm despre mine că sunt un cititor înrăit de poezie. Dar pentru a fi critic cred că ai nevoie de mult mai multe atribute și de o vastă studiere a tot ce înseamnă literatura din punct de vedere teoretic.

La prima lectură a acestui volum am remarcat un oarecare contrast stilistic între primul ciclu de poeme (Poemele cu tătuca ) și celelate două (Black Butterfly și La debarcader) însă pentru mine nu a fost o chestiune supărătoare. Nici nu cred că „Poemele cu tătuca” ar fi trebuit să fie mai multe și puse într-un volum separat, cred că ar fi diluat subiectul și ar fi plictisit, într-un final. Deasemenea consider că poemul pus ca intro (Ce ascunzi în palmă?) are tocmai rolul de a ne deschide punți spre cele trei cicluri de poeme din volum. „Poemele cu tătuca” sunt scrise foarte bine, au o atmosferă bine conturată și toate ingredientele unor texte care pot impresiona acei cititori avizi de texte cu o puternică nuanță mizerabilistă.  Eu poate și din niște motive foarte personale, nu m-am simțit bine în preajma acestor texte. Am găsit în celelalte două cicluri de poeme însă foarte multe lucruri plăcute și interesante care m-au apropiat de universul poetic al acestui autor. În ciclul „Black Butterfly” se continuă dar în alt registru tema morții (sub carnea inertă și flască se dă stingerea/iar în clipele astea moartea nu îmi pare străină/nu mă mai sperie  – din poemul „Sub carnea”)  dar și o temă care îmi place foarte mult cum o tratează, tema iubirii (Un dans matinal. Un capriciu. O joacă. /I-ai pune pe frunte frunze de laur./Foarte încet prin părul fetei trece o boare de vânt,/ ca peste o plajă presărată cu solzi fini de aur. – din poemul „Un dans matinal”).  În poemul care dă și titlul cărții am găsit ceva care m-a încântat – „dar limbajul avea muchiile zimțate/ și totul se impregnase cu / mirosul de târfă al morții   / frumusețe, tu cântăreai mai puțin / decât fumul. Din poemul „Black Butterfly” – nu vreau să mă gândesc la oameni / iubirea lor e un fluture negru / cu aripile întinse / ce se așază pe fruntea unui gimnast paralizat. După care o plăcută întoarcere iar la tema iubirii în poemul „blues” (cu mâinile ușor depărtate de corp/ cu ochii mari ca niște carafe pline cu miere) sau în poemul „iubesc acel oraș” (iubesc acel oraș îndepărtat / în care am botezat lumina / blândă a înserării / cu numele tău). Aș mai spune multe despre această carte, dar cred că v-am făcut suficient de curioși încât să încercați să o căutați și să o citiți pe îndelete.

Claudiu Komartin este unul dintre poeții tineri la care se poate vedea deja o anumită maturizare în bine a discursului poetic, astfel că el a devenit un exemplu pentru cei aflați acum la vârsta la care el a publicat prima carte și chiar pentru cei și mai tineri care acum deslușesc tainele scrisului.