Poem patetic

Ce e gălăgia asta pe scară?
E dragostea care sfârșește,
e bărbatul care încuie acum ușa
spânzurându-se cu șnurul perdelei.
a
Ce e gălăgia asta pe scară?
E Guiomar care-și acoperă ochii cu batista
și-și suflă nasul zgomotos,
e luna liniștită pe tacâmuri și vase
care sclipesc în bucătărie.
a
Ce e gălăgia asta pe scară?
E robinetul care picură întruna,
e un om care plânge în liniște
povestind cât a pierdut la barbut
în timp ce orchestra cântă
din ce în ce mai monoton.
a
Ce e gălăgia asta pe scară?
E fecioara care suflă din trombon
e copilul cu o tobă,
e episcopul cu un clopoțel,
și-i cineva care înăbușă murmurul,
murmurul năvălind din  inima mea.
a
Poem de Carlos Drummond de Andrade

Traducerea Petre Stoica

 

 

 

 

 

 

 

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: