Cenușă din Paradis

așa vor spune

îl atrăgeau cârciumile

și cimitirele

și nu  scria mai mult de două versuri

pe an

 

i-au plăcut noaptea

și străzi lăturalnice acoperite cu iarbă

și de nicăieri nu s-a întors

fără umbra femeii

care împletește un anotimp de dantelă

deasupra unei prăpăstii

 

a ținut o morișcă în calea vântului

 

când n-a mai fost vânt

a lăsat urme

pe zăpada albă

până când zăpada albă s-a subțiat

 

urmele lui s-au făcut iarbă

 

Poem de Viorel Mureșan   —din volumul „Buchetul de platină” (Editura Eikon- 2010)