Poezie persană – Saadi

 

S-a născut la Șiraz, în primii ani ai secolului al XIII-lea, într-o familie de teologi. Și-a petrecut tinerețea la Bagdad, studiind literatura și științele religioase la universitatea Nezamie. Fugind de năvălirea hoardelor lui Gingis-han, pribegește prin Irak, Siria și Egipt. Luptă împotriva cruciaților francezi; spre sfârșitul Cruciadei a V-a cade prizonier la Tripoli, dar este răscumpărat de un bogătaș. După cincizeci de ani de pribegie, de la Nil  până dincolo de Munții Hindukuș, de la Marea Caspică până la Golful Persic, șeicul-derviș se întoarce în Șiraz unde își va redecta cele două celebre culegeri de anecdote morale: Bustan (Livada) în 1257 și  Golestan (Grădina Florilor) (1258), prima în versuri, a doua în proză ritmată și versuri

După moartea sa a cărei dată nu este cunoscută cu exactitate, trupul i-a  fost depus la Șiraz într-un impunător mausoleu împrejmuit de o grădină de trandafiri și chiparoși.

 

Raiul nostru

Raiul nostru-i întâlnirea

cu cei mai iubiți prieteni,

iar vederea unui dùșman

este-asemenea cu iadul.

Clipa ce-o petreci de față

c-un prieten folosește-o,

fiindcă rodul vieții noastre

este-n lume-acestă clipă!

O, câți divi n-au chip asemeni

lui Adam! Dar om e-acela

cu purtările alese;

chip plăcut și celelalte

nu-s decât desene scrise

cu oțel pe nestemate.

Niciodată pizmăreț

n-am fost, nici n-oi fi vreodată,

decât pe cei doi prieteni

ce se-mpacă de minune.

Liniște deplină nu e-n

lumea-ntreagă, iar de-o afli

nu-i decât în ochii unui

prieten cărui te destăinui.

Dulce-i lumea și sunt bune

avuție și trup falnic,

însă mai presus de-acestea

toate — e un bun prieten!

Traducerea George Dan