Poezie persană – Attar (1145-1221)

S-a născut la Nișapur, unde la fel ca tatăl său a fost vânzător de parfumuri. A studiat la Bagdad,  fiind foarte atras de doctrina învățaților sufiști.

Opera lui Attar este una vastă ce  cuprinde: Memorialul sfinților(o lucrare în proză ce cuprinde biografiilor șeicilor sufiști), Divanul liric și două masnavi(romane lirice), Cronica preceptelor și Colocviul păsărilor.

„Colocviul păsărilor” este capodopera sa, compusă din 9200 de versuri care descriu alegoric evoluția spiritului pe calea sufismului. El chiar este considerat unul dintre cei mai mari reprezentanți ai sufismului din Iran, asta aducându-i o importantă influență asupra multor generații de poeți.

A fost omorât la Nișapur, în timpul masacrului din 1221 al hoardelor mongole invadatoare, avea atunci peste 70 de ani.

Minune

M-am pierdut în mine însumi, până

m-am pierdut pe mine din vedere.

Am fost rouă din adâncul mării

și acuma sunt cu marea — una.

De la început am fost o umbră

prăbușită-n pulberea țărânii,

dar când soarele sui-n amiază,

am pierit făcându-mă lumină.

Am venit aici fără de veste,

și pleca-voi iar fără de veste;

de când am venit până pleca-voi,

parcă-am scos atâta: un răsuflet.

Nu, nu mă-ntreba: sunt fluture,

și-n văpaia feței sale scumpe

intru fără teamă și mă mistui.

Trebuit-a trupu-mi să se schimbe

într-un ochi, și-acesta să orbească;

astfel, orb, prin nu știu ce minune,

să devin atoatevăzătorul…

Duhul lui Attar urcând în slavă,

dincolo de lumile-amândouă,

de lumina inimii lui — foarte

inima i s-a-ndrăgit, de-a pururi.

Traducerea George Dan


Lasă un comentariu